Încep cu un disclaimer – de când mă ştiu am fugit de science fiction şi fantasy sau orice se mai aseamănă. Nu conta. Are o navă spaţială şi se întâmplă lucruri imaginare? Nu-mi place. Asta până am fost la cinema, la Jocul lui Ender, filmul care m-a convertit şi m-a convins să citesc şi cartea.
Filmul – are toate ingredientele unui film bun de aventură, cu acţiune ce se petrece într-un viitor ameninţat de o invazie extraterestră. Filmul merge mai degraba către transformarea lui Ender. Dintr-un copil de a cărui existenţă a fost comandată de autorităţi, ajunge eroul care salvează rasa umană şi previne un al treilea atac din partea gândacilor extratereştri. Calităţile, reacţiile şi chiar gândurile îi sunt urmărite permanent, până când ajunge candidatul cel mai potrivit pentru a conduce Şcoala de Luptă. E cel mai mic dintre 3 fraţi care reuşeşte să treacă prin Şcoala de Luptă, după ce sora Valentine şi fratele Peter au fost trimişi acasă.