Recomandări – Trei filme premiate

lozuri

 

După o vară în care cred că n-am văzut mai mult de 2-3 filme la cinema, atât de slabă mi s-a părut oferta, parcă a venit momentul să compensez. E sezonul filmelor de festival, al premierelor românești și, din ce am apucat să văd până acum, a meritat așteptarea.

Azi îți recomand trei filme pe care, dacă încă nu ți le-a recomandat nimeni până acum, ori stai într-o peșteră, ori trebuie să schimbi grupul cu care ieși.

 

Două Lozuri

Primul ar fi Două lozuri, regizat de Paul Negoescu. A fost o mare surpriză pentru că nu m-am dus cu cine știe ce așteptări, însă mi-am dat seama că e mai mult decât o comedie cu o poantă bună, inspirată din Caragiale. Trei prieteni, tipologii diferite și bine conturate, câștigă la loto și apoi pornesc într-o misiune de recuperare a biletului pierdut.

Au fost scene absolut fantastice, cu momente de suspans calculate la secundă, jucate la perfecție, care au construit un umor savuros și rar. Nu vă dau spoilere, vă mai spun doar că e diferit de ce ați văzut în ultima vreme, așa cum bine spunea unul dintre actori – e filmul românesc în care nimeni nu mănâncă ciorbă în scene care durează câte 20 de minute. Și, ca un desert la final, pe lângă povestea banilor câștigați și pierduți, avem și deznodământul iubirii care câștigă în cele din urmă.

În primul weekend, Două Lozuri a bătut recordul de bilete vândute și încasări pentru un film românesc.

Citește mai mult

Recomandare de film premiat la Cannes – Zvizdan, The High Sun

zvizdan

Zvizdan, în traducere englezească The High Sun, este cel mai recent film al regizorului croat Dalibor Matanic. L-am văzut la Cinema Studio, în cadrul Les Films de Cannes a Bucharest, într-o sală în care s-a plâns pe ascuns și s-a râs în hohote.

Simbolistica e năucitoare încă de la început, prin paralelele pe care le face regizorul. Trei povești de dragoste la distanță de 10 ani una de alta, începând cu 1991, descriu ce rămâne din viață, planuri și dragoste după ce trec ura etnică și războiul. Personajele principale sunt jucate de aceiași actori, în același loc, petrecute pe fondul conflictului croato-sârb și al rănilor lăsate de război în oameni și în țările lor.

Totul se petrece la granița sârbo-croată dintre două sate tipic balcanice, unde fiecare are propria înțelegere a războiului. În esență, mesajul e că celălalt – ieri frate – azi e dușman. Asta e o piedică în calea iubirii adolescentine, a prieteniei și, într-un final, a vieții.

Citește mai mult