This blog recently turned 7 years old.
(Mini heart attack break here. Time does fly like crazy.)
I started it after I got my first job in advertising, thinking that if I’m going to work in digital marketing, I might as well practice what I preach and learn by doing.
Since I started food coaching and helping people build better eating habits, I’ve also been learning a lot. And I don’t mean learning just actual nutrition science, that I’m doing now in the Precision Nutrition Level 1 Certification, but also learning about how things actually work in real life with real busy schedules. Citește mai mult
Cred ca ar cam fi timpul sa vorbim sincer: in ce ne bagam cand ne apucam de alergare? La inceput, ca intr-o relatie, e totul flower power, dupa care incepe sa se umple casa de sosete (hm, chiar e fix la fel). Ce si cat de mult se schimba de fapt?
Cand esti incepator sau vezi de pe margine ce se intampla cu multimea din ce in ce mai mare de nebuni in tricouri fosforescente, totul pare fun, o super comunitate. Alergarea incepe sa fie tentanta si evident ca e o metoda buna de a fi mai activ. Pare atat de misto totul, incat iti vine sa te inscrii si la un concurs. Pisici, pana si Georgeta de la conta a facut un maraton. Ce, tu nu poti?!
Ba sigur ca poti. Dar daca vrei sa faci un stil de viata din asta, sa participi la concursuri, atunci treaba se schimba. Te trezesti prins intr-un cerc vicios pe masura ce te lasi prins de acest hobby. Se transforma in obicei, in pasiune si pana te dezmeticesti, deja ai mai multi pantofi de alergare decat de strada.
In cazul asta, poate ca ar fi bine ca, dupa primele alergari, cand treaba incepe sa devina mai serioasa, sa avem un soi de contract cu termeni si conditii ale alergarii, ca sa stim in ce ne bagam.