Destinații care ne pun pofta la încercare

bruschete

 

Vacanțele sunt definiția escapismului. Uităm de oraș, laptop, sală și cântar. Și parcă de la primul pas în avion sau în mașină, o parte a conștiinței intră și ea în vacanță. Ne trezim că pe aeroport refuzăm să mâncăm pateuri și sandwichuri, dar în avion, când ne întreabă stewardesa dacă vrem o prăjiturică, cerem două.

 

Turcia

Viața de călător nu e ușoară. La propriu. Uneori te întorci acasă cu bagaj suplimentar.

Mi-am dat seama prima dată de asta în 2010, când am mers la mare în Turcia. Am plecat Carmen și, după 11 zile, m-am întors acasă Carmen+4kg. Nu mi s-a părut că am făcut cine știe ce excese, ci doar că am gustat câte puțin din toate. Dar știm cu toții că, în Turcia, tentațiile sunt multe și variate.

Citește mai mult

Londra, la prima întâlnire – ce am văzut, ce mi-a plăcut şi cât a costat

Palaria asta simpatica a ramas in aeroport :(
Palaria asta simpatica a ramas in aeroport 🙁

În conştiinţa mea turistică, Londra a fost mereu în triunghiul capitalelor accesibile şi obligatorii, lângă Roma şi Paris. Mai exact, după Roma şi Paris, pentru că asta a fost ordinea în care le-am vizitat. Aş trece şi Barcelona pe lista asta, însă deocamdată nu-mi vine să pun minunăţia aia de oraş lângă nimic altceva – m-a vrăjit prea tare.

Revenind la Londra, am luat biletele dintr-un motiv cât se poate de neprevăzut. M-au anunţat nişte prieteni că vor fi acolo în weekendul respectiv şi am găsit bilete foarte ieftine. Pentru Londra, de obicei, preţurile sar de 100 de lire, dar eu le-am găsit cu 300 de lei la Wizz Air. Chilipir! But there’s a catch, vorba englezului – Wizz Air zboară pe Luton, iar ca să ajungi din Luton până în centrul Londrei şi înapoi, mai adaugi la buget încă 35 de lire, cel puţin. Plus un Oyster card pentru metrou care te costă 5 lire şi pe care îl poţi încărca în funcţie de cât crezi că te plimbi. Partea bună e că poţi returna Oyster card-ul şi îţi poţi recupera cele 5 lire, dar eu l-am păstrat, ca să am un argument în plus pentru a reveni.

Ce poţi să faci într-un weekend la Londra? Chiar dacă pare din scurt, cu nişte ambiţie şi pantofi comozi, poţi să vizitezi foarte multe.

Citește mai mult

O calatorie inchipuita la Londra in timpul JO

N-am fost niciodata la Londra. Au fost mereu alte destinatii, alte planuri, alte bilete de avion si asa se face ca inca n-am ajuns pe acolo. Dar cred ca perioada asta, a Jocurilor Olimpice, este primul moment in care Londra a trecut direct in topul listei de orase in care mi-as fi dorit sa fiu.

Stiu ca e aglomerat, stiu ca sunt multi turisti, ca probabil nu-i chip sa gasesti loc de parcare si ca preturile sunt triple. Insa imi place sa-mi imaginez cum ar fi daca as scrie postul asta de la o cafenea londoneza care miroase a ceai negru si a ploaie; si unde chelnerii, cand afla ca esti din Romania, iti zic “oh, congrats for Nadia! How are the Romanians doing this year?”.

As mai intra la Starbucks si as intreba vanzatorii daca si ei scriu numele clientilor pe pahar. Oare care-i cel mai imposibil nume de turist japonez pe care l-au avut de scris zilele astea?

Apoi m-as plimba cu un double decker prin oras si as incerca sa joc “ghiceste nationalitatea pasagerilor” timp de cateva ore, amuzandu-ma de fiecare data cand mi se confirma ipoteza.

Daca as fi acolo, as sta de vorba cu unul dintre taximetristii imigranti care vorbesc engleza mai bine decat localnicii. L-as intreba daca a plimbat turisti veniti pentru olimpiada si pe unde i-a dus, ce au vrut sa vada, unde ies in oras, unde sunt cazati si daca i-au lasat bacsis.

Citește mai mult