Noi, tulcenii, suntem o gasca de amarati. Stam in coltul tarii, izolati de ape si de-abia ne deplasam dintr-un loc in altul. Avem o gara mare si frumoasa, unde vin fix doua trenuri pe zi de la Capitala si tot atatea pleaca.
La capitolul transport (din)spre Bucuresti, in afara de cele doua trenuri, oferta cuprinde si microbuze.
Microbuzele sunt special create pentru pasagerii iubitori de miros de sarmale, carora le place de fie tratati precum sardinele in niste cutii incomode, pe roti. Se adreseaza unui public-tinta instarit, pentru ca un bilet dus costa 75 de lei, deci un drum retur te scapa de 150 de lei lejer. Asta in conditiile in care Tulcea nu-i vreun mare oras industrial, iar salariile sunt de doi lei.
Pe scurt, daca nu ai descoperit inca teleportarea, nu ai cum sa ajungi de la Bucuresti la Tulcea sau invers decat cu masina, cu cele doua trenuri sau cu maxi-taxi-urile mizere si scumpe. Problema reala este ca exista o singura firma de microbuze care are monopol* pe transportul intre cele doua orase: Augustina.
Orice tulcean neposesor de masina proprie se inverzeste cand aude numele asta. Pentru ca, inevitabil, te gandesti la toate biletele la suprapret pe care le-ai cumparat de la ei cand n-ai avut alternativa si la toate excursiile in strainatate in care ai fi putut sa mergi de banii aia.