Circulă în rândul oamenilor care vorbesc despre mâncare sănătoasă asocierea micilor plăceri “vinovate” (altă încadrare nefericită, dar folosesc formularea asta pentru că e mai ușor de înțeles la ce mă refer) cu ideea de recompensă.
Am auzit inclusiv din gura unor nutriționiști faptul că recomandă clienților să se lase de zahăr, iar ocazionalele excepții să fie în momentele de recompensă pentru un obiectiv atins.
Nu sunt eu vreo mare cunoscătoare a mecanismelor psihologice umane, însă mi se pare fundamental greșită ideea de a folosi mâncarea drept recompensă în cazul cuiva care se află în plin proces de schimbare a stilului alimentar. Cum poate fi susținută schimbarea asta atunci când omul asociază ciocolata sau big mac-ul cu un premiu, cu ceva pozitiv?