Stransi in cerc alaturi de ceilalti musafiri din “sufrageria Tasuleasa”, domnul Nucu a inceput sa ne cante la frunza. “Ce sa va cant? O doina de la Cluj?”, intreaba in timp ce indoaie intre degete frunza de par intr-un fel numai de el stiut. Ai crede ca dintr-o frunza nu pot iesi sunete suficient de exacte, suficient de puternice, de inalte sau de bine potrivite. Cand incepe sa cante, in linistea din jurul doinei sale, domnul Nucu ne demonstreaza ca se poate.
Si o face cu o asemenea usurinta si naturalete, incat unuia dintre noi i se pare simplu si vrea sa incerce. “Frunza se tine ca o femeie: cu blandete, fara sa o indoi prea tare. Vezi sa nu iasa vreun pic de aer si sa sufli numai pe deasupra capatului de sus. Mereu pe deasupra”, ii explica domnul Nucu zambind.