La ediția de anul ăsta a Maratonului Piatra Craiului, planetele s-au aliniat parcă mai bine ca niciodată. Am povestit și în jurnalul cursei că anul trecut, când abia mi-am făcut curaj să mă înscriu, n-aș fi visat să ajung vreodată pe podium, cu atât mai puțin să se întâmple așa de curând.
Dar au fost câteva lucruri care au făcut diferența. În primul rând, antrenamentul. Chiar dacă nu am fost atât de serioasă pe cât ar fi trebuit, am făcut multe pauze și am fost prea rar la munte, se cunoaște progresul față de anul trecut.
În al doilea rând, a fost traseul. Faptul că a fost parcurs în sens invers a fost pentru mine un avantaj. Tot ce a fost greu a fost în prima parte, iar cum eu de obicei mai am energie pe final, am avut condiții perfecte să alerg și să o consum.
Dar poate cel mai important lucru a fost nutriția. Și nu doar cea din cursă, ci și cea de dinainte.
