Tag: obiective

Cea mai mare provocare de când alerg

carmen 1 Comentariu

disciplina

Mă întreba zilele trecute cineva care a fost cea mai mare provocare de când m-am apucat de alergat și până acum. M-a pus pe gânduri. Să fie accidentarea care m-a ținut două luni pe bară, frustrarea revenirii, când nu mai puteam nici măcar să urc un deal ușor, stresul de a fugi vineri seară după birou direct la munte, la alergare, sau de a-mi seta niște obiective care mă forțează să trag cât pot de tare? Nu. Cea mai mare provocare a fost mereu consecvența.

Mi-a luat ceva timp să îmi dau seama că e ingredientul care poate să make it or break it. Face toată diferența.

 

A fi consecvent în antrenamente e poate cel mai greu lucru pe care îl ai de făcut și e cu atât mai greu dacă ești amator, nu profesionist. E vorba de serile în care calculezi la cât ar trebui să te trezești a doua zi ca să apuci să alergi, să faci un duș, să mănânci și să ajungi la muncă la timp. E despre zilele lungi la birou când te uiți la ceas și îți dai seama că nu o să reușești să mai faci antrenamentul propus în seara respectivă.

Citește mai mult

Vacanță la Roma – musafiri vechi în locuri noi

carmen Lasă un comentariu

roma1

 

Primăvara mă duce mereu cu gândul la Roma, pentru că primele două excursii acolo au fost exact când înfloreau bujorii. M-am întors anul ăsta pentru câteva zile acolo cu rolul de ghid, dar fără presiunea turismului milităresc pe la obiective. Am revăzut doar de ce îmi era dor, în rest a fost despre plimbări lungi, mâncare bună și descoperiri de locuri noi, pe care numai umblatul fără țintă ți le poate aduce în cale.

A fost prima vacanță din ultima vreme în care nu mi-am propus să alerg, din două motive. În primul rând, a fost destul de scurtă, doar 4 zile, iar în al doilea rând, știam că vom da oricum kilometrajul peste cap doar din plimbat.

La finalul fiecărei zile telefonul arăta între 33-40 km merși pe jos. La fel de mult am mers și în vacanțele anterioare la Roma, dar parcă niciodată nu m-au durut picioarele ca acum. Le simțeam grele, iar după a treia zi mi se umflase ceva în talpa dreaptă, de abia călcam. A trecut repede, dar mi-am dat seama că am alergat maratoane cu mai puțin damage decât mi-a dat mersul pe jos prin Roma.

Citește mai mult

Londra, la prima întâlnire – ce am văzut, ce mi-a plăcut şi cât a costat

carmen 5 Comentarii
Palaria asta simpatica a ramas in aeroport :(
Palaria asta simpatica a ramas in aeroport 🙁

În conştiinţa mea turistică, Londra a fost mereu în triunghiul capitalelor accesibile şi obligatorii, lângă Roma şi Paris. Mai exact, după Roma şi Paris, pentru că asta a fost ordinea în care le-am vizitat. Aş trece şi Barcelona pe lista asta, însă deocamdată nu-mi vine să pun minunăţia aia de oraş lângă nimic altceva – m-a vrăjit prea tare.

Revenind la Londra, am luat biletele dintr-un motiv cât se poate de neprevăzut. M-au anunţat nişte prieteni că vor fi acolo în weekendul respectiv şi am găsit bilete foarte ieftine. Pentru Londra, de obicei, preţurile sar de 100 de lire, dar eu le-am găsit cu 300 de lei la Wizz Air. Chilipir! But there’s a catch, vorba englezului – Wizz Air zboară pe Luton, iar ca să ajungi din Luton până în centrul Londrei şi înapoi, mai adaugi la buget încă 35 de lire, cel puţin. Plus un Oyster card pentru metrou care te costă 5 lire şi pe care îl poţi încărca în funcţie de cât crezi că te plimbi. Partea bună e că poţi returna Oyster card-ul şi îţi poţi recupera cele 5 lire, dar eu l-am păstrat, ca să am un argument în plus pentru a reveni.

Ce poţi să faci într-un weekend la Londra? Chiar dacă pare din scurt, cu nişte ambiţie şi pantofi comozi, poţi să vizitezi foarte multe.

Citește mai mult

Inca o data despre Munchen – atmosfera si obiective

carmen 2 Comentarii

Am ramas cu multe idei dupa zilele petrecute in Munchen. Nimic nu mi s-a parut neobisnuit cand am ajuns acolo, pentru ca atmosfera te primeste ca si cum ai apartine locului, in perfectiunea lui nemteasca. Dar acum, cand il compar cu Bucurestiul la care m-am intors sau cu provincia, imi dau seama ca e o distanta infinit mai mare intre Romania si Germania decat distanta fizica.

Lumea o duce bine – primul lucru pe care il observi e relaxarea generala. Nemtii sunt la a n-a generatie care nu isi mai face griji pentru ziua de maine. Batranii lor poarta Prada si Versace si conduc BMW. Am vazut un singur cersetor neamt si, cu exceptia barbii, era impecabil – mult mai bine imbracat decat un pensionar roman. Preturile sunt maricele – le-am incadrat sub Danemarca, dar peste Olanda: 3,5 – 4 euro o bere de 0,5l la biergarten, 7 euro un wurst, 8 euro o omleta cu de toate.

Populatia e imbatranita – Desi e oras universitar, Munchen e populat preponderent de oameni in varsta. Noroc ca e plin de turisti. Nemtii nu mai fac copii, iar daca ii fac, ei vin dupa 35 de ani. O consecinta e faptul ca distractia e concentrata in biergarten-uri si parcuri. Nu exista prea multa viata de noapte, o exceptie notabila fiind petrecerile studentesti sau Irish Pub-urile unde doar chelnerii sunt nemti.

 Orasul e 100% nemtesc. Centrul e o bijuterie arhitecturala, dar si periferia e perfect curata. Daca iti creste iarba prea mult in curte, vecinii iti trimit scrisori in care te roaga sa o tunzi.

Citește mai mult

Munchen – confort, bere si nudisti

carmen 1 Comentariu

Cand am ajuns in Munchen, am fost avertizata: orasul asta e numai despre Komfort. In curatenia si linistea lui, unii romani care locuiesc aici il gasesc plictisitor. Totul merge bine, functioneaza nemteste, metrourile nu intarzie, nimeni nu sta peste program la serviciu si esti in perfecta siguranta daca bantui pe strazi la 3 dimineata. Un scenariu cam lipsit de adrenalina pentru un roman obisnuit cu viata grea de Bucuresti.

Dupa o zi de plimbat, pot sa confirm ca, intr-adevar, orasul este foarte, foarte linistit. Centrul e mare – doar ca sa vezi centrul vechi ai nevoie de cel putin 4-5 ore. E un oras foarte atent construit, iar strazile lui curate si cochete n-au vazut in viata lor ambuteiaje.

Arhitectura este relativ uniforma, desi mai apar cladiri moderne pe langa unele vechi, clasice. In centru sunt cladiri impunatoare – Parlamentul, cladirea Primariei (Marienplaz) si cateva catedrale in stil gotic care merita vizitate si pe dinauntru. Tot in centru este si Maximilianstrasse, un fel de Champs Elysees nemtesc – Gucci, Dior, Vertu, Versace si restul. Ca peste tot, 90% dintre clientele care ieseau incarcate cu pungi din magazinele astea erau araboaice. Ca sa vedeti ce se ascunde sub burka.

Daca e un lucru de care sunt mandri nevoie mare nemtii, aia e berea lor – Weissbier, Dunkelbier, Augustiner si sute de alte tipuri. Merita sa le degustati intr-un Biergarten, alaturi de un meniu traditional de carnati, salata de cartofi sau varza, branzeturi etc.

Citește mai mult

Sa te-ndragostesti de Bucuresti

carmen 1 Comentariu

Saptamana asta sunt ghid turistic prin Bucuresti si am o misiune dificila: sa fac niste oameni care vin din locuri mai curate, mai civilizate si ceva mai racoroase in perioada asta sa se indragosteasca de Capitala.

Imi amintesc ca, la prima mea vizita mai serioasa prin Bucuresti, am ajuns din intamplare prin pasajul Villacrose. Am stat la o terasa de acolo si mi-a picat cu tronc pe loc centrul vechi. Apoi, de fiecare data cand reveneam, faceam popas la un ceai si-o narghilea intr-una din cafenelele de acolo.

Acum am pe lista cateva dintre obiectivele conventionale, dar ma intereseaza mai mult cele neconventionale. Vreau sa caut surprizele de care o sa-si aminteasca, asa cum a fost pentru mine Villacrose: strazi, cafenele, cladiri si mai putin muzee. Asadar, mi-ar fi de folos niste recomandari si din partea voastra. Poate am uitat eu ceva sau poate sunt locuri frumoase prin orasul asta in care n-am ajuns pana acum.

Ce este de neratat intr-o vizita prin Bucuresti? Dar purtati-ma in afara traseului turistic clasic, va rog 🙂