Fiecare dintre noi ține o oarecare evidență a orelor pe care le dormim pe noapte, dar nimeni nu stă să numere câte ore dormim pe zi. Da, dormitul cu ochii deschiși, siesta, power nap-ul, ațipitul pe tastatură sau chiar picatul nasului în bărbie în metrou sunt momente în care luciditatea noastră e egală cu cea din timpul unui vis în care ne luptăm cu Bruce Lee.
Dacă te regăsești, află că ceea ce experimentezi e un episod de moțăială cronică, un nume haios dat unei provocări moderne care vine la pachet cu agitația și harababura stilului nostru de viață.
Pe cât de amuzant sună, pe atât de neplăcut e când se întâmplă. Eu îmi amintesc două episoade în care chiar m-am simțit aiurea. Primul se întâmpla în studenție, când fusesem într-o excursie lungă, plină de nopți albe, deci m-am întors acasă mai obosită decât eram. Se acumulase atâta nesomn încât în săptămâna care a urmat am adormit de două ori în metrou, spre deliciul celor din jur și sperietura mea, când m-am trezit că trecusem de mult de stația mea.
