Barcelona e cel mai frumos oras din Europa, spun cativa dintre prietenii mei mai plimbareti. Din ce mi-au descris ei inainte sa ajung acolo pentru prima data, imi imaginam orasul ca un furnicar colorat, intr-o atmosfera in care te poti pierde.
Dupa cele 4 zile petrecute acolo, mi-am dat seama ca frumusetea Barcelonei e facuta tocmai din faptul ca te trece, de fapt, printr-o multitudine si diversitate de culori, de oameni, de trairi, experiente si atmosfere in care te pierzi.
Nu stiu cand am inceput sa visez la Barcelona, dar sigur a fost inainte sa ajunga Vicky si Cristina pe acolo. Acum un an si ceva ma gandeam chiar sa plec acolo la un master. Visez la Barcelona de fiecare data cand ma apuca dorul de duca. Si ma apuca des.
Cand ma gandesc la ea, ma gandesc la toate fotografiile cu operele lui Gaudi, cu parcuri, cu petreceri in strada, cu sangria pe plaja, culori si soare. La stilul ala de viata relaxat din care au iesit creatii minunate – artistice, publicitare, literare, de orice fel.