Se deschid foarte multe restaurante în București în ultima vreme. Apar prin presă, prin check-in-uri de early adopters și le trimit pe toate într-o lungă listă de vizitat. Însă nu îmi explic de ce atunci când vreau să mănânc într-un loc nou, de cele mai multe ori nu am nicio idee. Să zicem că recenziile pe care scriu aici îmi sunt utile în mare măsură și mie, nu doar vouă, ca să nu mă mai plâng de lipsă de inspirație.
La Osteria Ciao Niki am ajuns printr-o recomandare. Abia am observat-o pe stradă. E la parterul unui bloc, pe Mihai Eminescu nr. 90, pe trotuarul stâng, cum mergi dinspre Grădina Icoanei spre Romană.
Locuri de parcare nu prea sunt în zonă, dar un loc pentru bicicletă sau Vespa (ca să fii italian până la capăt) găsești chiar în fața restaurantului.
Locul nu e unul cu pretenții. Nu are terasă (din păcate) și nici nu e foarte mare. Ai să vezi câteva mese, un raft cu vinuri și produse italienești expuse, o vitrină cu preparatele zilei și, în spatele ei, o mică bucătărie.