De Sărbători am primit o carte despre alergare de pe lungul meu whishlist: Anatomia alergării – Ghidul vostru ilustrat pentru creșterea forței, vitezei și rezistenței, de Joe Puleo și Patrick Milroy. Pentru că am primit multe întrebări despre cât e de bună sau de rea, i-am făcut o recenzie și o listă de pros and cons care să te ajute să decizi dacă merită să o citești.
Anatomia alergării e o carte destul de tehnică, nu e vreo poveste de glorie inspirațională a vreunui alergător celebru. E axată pe beneficiul pe care antrenamentele variate de alergare și de forță îl au pentru creșterea vitezei și rezistenței.
Practic, autorii amintesc că nu e suficient să ieși la alergări multe și fără sens, ci susțin crearea unui plan care să includă și altceva decât kilometri lungi, cum ar fi antrenamente de viteză sau de forță pentru grupele musculare cu rol principal sau secundar în alergare.
Ideea de la care pornesc este că nu numai mușchii picioarelor influențează felul în care alergăm, ci și cei ai spatelui, ai brațelor, ai mijlocului, ba chiar și ai feței. Pentru a crește performanța în orice tip de alergare, ei vorbesc despre tehnica corectă, echilibrul rezultat dintr-o musculatură dezvoltată simetric.
