Mi se pare ca ne straduim atat de mult sa obtinem lucrurile care ne plac in viata, incat uitam cat e de important sa traim experiente care nu ni se potrivesc. N-am sa le numesc esecuri, pentru ca invatam lectii mai valoroase atunci cand ne dam seama ca un drum nu e pentru noi decat atunci cand avem un sentiment comod ca totul e, in mare, ok.
Am zilele astea o mare recunostinta pentru toate lucrurile care nu mi-au iesit. Daca as fi incercat sa ma schimb eu astfel incat sa ma potrivesc unui context, as fi fost tare nefericita azi. Acum cativa ani ma visam medic militar. Dar daca n-as fi intrat in sistem si nu l-as fi cunoscut, as fi ramas cu impresia ca mi se potriveste. Si n-as fi trait experientele care mi-au aratat pentru ce drum sunt croita, de fapt.
La fel a fost si cu presa. Am iubit meseria asta si inca o iubesc, chiar daca nu o mai practic. Dar felul in care se face presa in Romania nu e pentru mine. Am invatat cat de mult pretuiesc libertatea si ca spiritul meu critic e dureros mai ales pentru mine.
Vedeti, asta e partea buna in lucrurile care nu functioneaza: ne fac sa ne dam seama cine suntem cu adevarat si ce ne dorim. Mi se pare mai importanta incercarea si constientizarea acelui “nu merge”, care ne face sa taiem de pe lista o optiune, decat impresia deseori artificiala ca suntem bine si multumiti de alegerile facute. Pentru ca ne aminteste sa cautam in alta parte, in viitor sau in trecut, zona aia in care ne simtim noi insine.
