Aventuri în Turcia, partea I: “Sunt la turci şi mă simt bine”

De când am văzut-o pe doamna Gina coborând din autocar să mă întâmpine cu un pahar de ţuică, trebuia să-mi dau seama că excursia mea în Turcia avea să fie de pomină. Era trecută de 60 de ani, înaltă, blondă, tunsă scurt şi mai energică decât oricine. Era şi generoasă – avea un geamantan plin cu bidoane de ţuică şi vin, din care turna în pahare tuturor seara, la cină, şi tot nu se mai terminau.

– Hai, dragă! Ia de-aici un pahar de ţuică şi bine ai venit! Eu sunt Gina, tu a cui eşti?
– Nu, săru’ mâna. Nu beau tărie. Carmen, îmi pare bine!
– Hai, gata, că ăsta e medicament. Ia de-aci şi dă-l peste cap, să ai curaj la drum.

L-am dat peste cap. Dar aş mai fi dat vreo doua-trei când m-am prins de cât curaj aveam nevoie, de fapt.

Era prima dată când plecam la un drum atât de lung cu autocarul. Prietena mea, Gabriela, găsise o ofertă foarte bună pentru Kuşadasî – 12 zile, drum şi cazare cu demipensiune la un preţ pe care l-am fi dat doar pe cazare într-un weekend, în Mamaia. Ce nu ştiam eu era că adevăratul preţ al excursiei presupunea şi un altfel de cost, pe lângă cel material.

Citește mai mult