Nu ne plac oamenii care vor să pară perfecți. Care se poartă de parcă n-au făcut nimic greșit în viața lor și fac totul pentru a proteja aparența asta. La fel e și în cazul brandurilor – preferăm brandurile care își recunosc vulnerabilitățile, greșelile, care sunt umane și nu se tem să își asume vina public. Asta e una dintre cele mai importante idei pe care le-am auzit ieri la PR Forum. Ideea de Failosophy nu e nouă, dar faptul că agențiile o aduc acum în discuție la conferințe nu arată decât că în piață este încă o lipsă de curaj și de autoironie.
Sunt, totuși, niște mici diferențe între a comunica faptul că ești vulnerabil, uman, și a ieși în public cu scuze într-o situație de criză. Prima înseamnă că te distanțezi de imaginea plictisitoare a brandului care face întotdeauna ce trebuie (sau cel puțin așa spune), în timp ce a doua e un test, mai ales pentru corporațiile care au tendința să împacheteze orice tâmpenie făcută în cuvinte pompoase despre cum nu e vina lor.
