Citeam ieri articolul lui Silviu Bălan și mi-a rămas în gând un subiect pe care nouă, celor care facem sport din pasiune, ne cam place să îl evităm – accidentările la care ne expunem, atât de serioase încât ne pot afecta stilul de viață pentru totdeauna.
Pe scurt, Silviu e unul dintre cei mai buni alergători montani din România. Asta îi place să facă și îi ocupă cea mai mare parte a timpului. Recent, a fost diagnosticat cu două hernii de disc, una dintre ele atingând nervul.
Accidentarea înseamnă nu doar finalul antrenamentelor și al competițiilor (pentru o bună vreme), ci și o schimbare completă a stilului de viață, în care va trebui să includă ore lungi de fizio și kinetoterapie. Și, poate mai dureros decât durerile fizice de spate, e faptul că trebuie să renunțe la marea lui pasiune de când era copil, alergarea montană, ba chiar să evite o mulțime de alte forme de efort fizic.
Accidentări la ordinea zilei
Dacă te uiți pe o listă a celor mai comune accidentări ale alergătorilor, ai să vezi că e foarte lungă și cuprinde probleme mai ușoare, recuperabile, dar și unele care își pun amprenta nu doar pe performanțele sportive, ci pe viața de zi cu zi.
De la clasicele dureri de genunchi, fasciita plantară, tendinita, leziuni de menisc, sindrom ilio-tibial, banala (dar groaznica) entorsă, dureri de spate, de șolduri, de glezne, până la fracturi de stres. Și astea sunt doar cele comune, pentru că dacă citești întreaga listă, ai șanse mari ca sportul tău preferat să rămână statul pe canapea.
Unul dintre cei mai buni medici cardiologi din București m-a avertizat vizavi de antrenamentele de alergare de viteză (în sistem anaerob), așa numitele intervale sau bucăți. Mi-a spus că distrug celula cardiacă și că, dacă nu fac performanță și nu-mi câștig pâinea din asta, ar fi mai bine să rămân la jogging. În fiecare zi afli ceva nou și destul de șocant, important e cum interpretezi și ce faci după.
Cum se poate ca sportul (de orice fel), atât de sănătos, de recomandat și de promovat, să fie cauza atâtor probleme medicale grave?
Din punctul meu de vedere, vorbim de două categorii expuse la un risc crescut de accidentare – sportivii foarte începători și sportivii de performanță.