Dacă Alecsandri, Sadoveanu, Creangă, Anton Pann și prietenii lor ar fi făcut un film despre robia țiganilor în Țara Românească, ar fi fost exact ca Aferim! al lui Radu Jude și Florin Lăzărescu.
De fapt, impresia de realism și autenticitate m-a prins prima. Și chiar dacă nu toate detaliile mărunte sunt din locul sau timpul potrivit, își găsesc loc foarte bine în poveste. Autenticitatea asta a însemnat muncă de documentare, culegere de povești, expresii, cântece și arhaisme, a însemnat filmare alb-negru pe peliculă de 35 mm, costume, și în general atenție la cele mai mici detalii.
Firul epic al filmului e despre sclavia țiganilor din Țara Românească, însă povestea face de fapt o paralelă între trecut și prezent. Zapciul Constandin (Teodor Corban) și fiul său, Ioniță (Mihai Comănoiu), pleacă în căutarea unui țigan rob, Carfin (Toma Cuzin) care fugise de la boierul său (Alexandru Dabija), după o aventură cu “cucoana” acestuia (Mihaela Sîrbu).
