Prima alergare de după recuperare

fisheye-ia

 

 

Cum vă povesteam într-un episod anterior, accidentarea de la piciorul drept m-a lăsat cu o ditamai pauza. Practic, au fost două luni aproape fără nicio alergare. Mult, mult timp de urcat pe pereți. În ultimele două săptămâni din această pauză am făcut fizioterapie și n-am avut voie să fac nici un pic de efort ce implică picioarele. După ultima ședință de fizio, weekendul trecut, am făcut o alergare de test, să văd dacă mai doare, dar singura durere a fost cea psihică, atunci când am realizat cât de greu mă mișc.

Weekendul trecut au fost două alergări care mi-au făcut cu ochiul – RunFest Race to Nature și NN Bucharest International 10k. Mă mânca în talpă să le fac pe amândouă, dar sigur n-ar fi fost înțelept să alerg sâmbătă și duminică în condițiile în care ultima ședință de curenți la fizio fusese vineri, iar consultul de după terapie în care speram să primesc binecuvântarea ortopedului era programat luni.

Citește mai mult

You run some, you learn some

rcp

 

Mai știi cum era în copilărie când toți ceilalți copii se jucau afară, în soare, iar tu stăteai în casă și făceai temele, eventual și cu un picior în gips? Dacă nu știi, ai tras lozul norocos al copilăriei perfecte. Cam așa m-am simțit eu weekendul trecut, când toată lumea a alergat, în timp ce eu încercam să văd partea bună a faptului că nu pot să alerg și-mi petrec tot timpul învățând.

O vizită la ortoped mi-a confirmat bănuiala legată de durerea de picior. E vorba de cuvântul cu P. Da. Periostită, cel mai probabil. Urmează 10 zile de fizioterapie, în care nu numai că n-am voie să alerg, dar recomandarea a fost să nu fac nici antrenamente cu greutăți pentru picioare. Prin urmare, am timp două săptămâni să fac spatele ca Schwarzenegger și să mă pregătesc de o întrecere cu Phelps în bazin.

S-a cam ales praful de antrenamentele mele de alergare, după o lună de vacanță și încă o lună de accidentare. Am trecut prin toate fazele despărțirii de când a început durerea și n-am mai putut să alerg – negare, furie, negociere (“alerg doar un piiic”), iar acum sunt la acceptare.

Citește mai mult

Recuperarea după efort: Sauna

sauna

 

Data viitoare când mergi la sală, păstrează-ți 10 minute după antrenament pentru saună. E una dintre cele mai bune metode de recuperare după efort și, dacă o practici regulat, îți poate îmbunătăți și performanța.

Sauna e binevenită după un antrenament pentru că îți induce o stare de liniște și de relaxare (asta, desigur, dacă nu nimerești în saună cu vreun grup gălăgios de doamne care discută despre scârbici, cum am pățit eu ultima dată). În plus, îți păstrează metabolismul turat la maximum, astfel încât continui să arzi energie și după antrenament.

Expunerea la temperaturi înalte crește volumul de plasmă și sânge care ajunge la inimă și crește eficiența transportului de oxigen către mușchi. Prin urmare, saunele regulate îți ajută corpul să se adapteze și vei face antrenamentele cu un nivel mai mic de efort perceput. Ba, mai mult, există studii care demonstrează o creștere semnificativă (cu 32%) a anduranței alergătorilor care fac saună de două ori pe săptămână, câte 30 de minute.

Citește mai mult