Networking-ul este un cuvânt mai pompos pentru ceea ce oamenii au făcut de când lumea – crearea și întreținerea relațiilor cu oameni care pot genera oportunități de tot felul, ne pot ajuta sau pur și simplu pe care e o mare bucurie să îi cunoaștem (aș trece asta tot la punctul anterior, pentru că e tot o formă de ajutor indirect).
Între timp, rețelele, nodurile și hub-urile au evoluat. Am ajuns la celebrul nivel de six degrees of separation, teorie conform căreia fiecare dintre noi se află la o distanță de cel mult șase oameni intermediari față de oricine altcineva. E interesant să te gândești că ai avea nevoie de cel mult 6 oameni ca să ajungi la Barack Obama, nu? Eu m-am gândit la cea mai evidentă variantă pe care aș avea-o și cred că aș ajunge la el prin 3, maximum 4 oameni 🙂 N-am zis că mi-ar și răspunde, dar am luat în calcul intermediarii. Teoria asta și oportunitățile pe care le naște fac parte din subiectele cheie ale cărții A Networking Book, scrisă de Paul Renaud, Marketing Expert și Executive Coach.
Teoria ca teoria, însă practica poate fi o provocare pe măsură ce rețelele se extind, iar noi ne închidem în universuri mai mici și mai comode. Multă lume confundă networkingul cu o băgare în seamă nesolicitată. E adevărat că, de la cultură la cultură, abordarea unor persoane noi ar trebui făcută mai mult sau mai puțin direct, cu o doză variabilă de tact. Cu toate astea, până nu înțelegem exact ce înseamnă networkingul, o să ratăm în continuare oportunități sub pretextul fricii de expunere, de nou sau de ridicol.
