Primăvara mă duce mereu cu gândul la Roma, pentru că primele două excursii acolo au fost exact când înfloreau bujorii. M-am întors anul ăsta pentru câteva zile acolo cu rolul de ghid, dar fără presiunea turismului milităresc pe la obiective. Am revăzut doar de ce îmi era dor, în rest a fost despre plimbări lungi, mâncare bună și descoperiri de locuri noi, pe care numai umblatul fără țintă ți le poate aduce în cale.
A fost prima vacanță din ultima vreme în care nu mi-am propus să alerg, din două motive. În primul rând, a fost destul de scurtă, doar 4 zile, iar în al doilea rând, știam că vom da oricum kilometrajul peste cap doar din plimbat.
La finalul fiecărei zile telefonul arăta între 33-40 km merși pe jos. La fel de mult am mers și în vacanțele anterioare la Roma, dar parcă niciodată nu m-au durut picioarele ca acum. Le simțeam grele, iar după a treia zi mi se umflase ceva în talpa dreaptă, de abia călcam. A trecut repede, dar mi-am dat seama că am alergat maratoane cu mai puțin damage decât mi-a dat mersul pe jos prin Roma.
