Hercules Marathon – Running memories of a legendary autumn

Isn’t it funny how life gives you an answer right when you need it the most? This year’s Hercules Marathon race in the rusty autumnal hills of Valea Cernei, Romania, was exactly the feeling I had been missing and was looking for.

I’d been feeling tired and not so motivated after my previous race, Maraton Pirineu, in Spain. Actually, this sensation that I don’t really want to train and compete had been going on since after Marathon 3200, in July. I felt like turning the engines a bit off after that one and took a few weeks off from training.

Citește mai mult

Transylvania 20k – See you next time, Dracula

“If you want to make God laugh, tell him about your plans”

 

That’s how I feel now looking back at my plans before Transylvania 100k, a beautiful race in Bucegi Mountains, Romania, where I really was looking forward to run my first 50k. The competition has different distances, from 20k up to 100k, and I had been thinking for a long time to do the first longer than marathon distance. Citește mai mult

Americanul care a luat de suflet progenitura comunista

Mike Carroll a pus prima data piciorul in Romania in 1990, imediat dupa Revolutie, si de-atunci a stiut ca se va intoarce. Lucra ca fotograf si, in ajunul Craciunului din 1989 a primit un telefon cu o intrebare grea. Vocea de la celalalt capat i-a dat 24 de ore sa se hotarasca daca vrea sa insoteasca un grup de americani care urmau sa viziteze orfelinatele ceausiste. A raspuns in zece minute.

“Primul lucru pe care l-am facut a fost sa-i spun neveste-mii”, recunoaste Carroll amuzat. “Mi-a dat voie, asa ca in zece minute am sunat sa anunt ca vin”. Atunci, tot ce isi imagina ca va aduce din Romania era un reportaj foto despre copiii bolnavi de SIDA din orfelinatele romanesti.

Citește mai mult

Tara in care te simti batran la 23 de ani

Ma simt ciudat zilele astea. Ma uit la prieteni si imi dau seama ca fiecare zi de nastere da volumul “tic-tac-ului” mai tare. “Implinesc 25 de ani si n-am facut nimic in viata asta. Noroc ca ma marit”, spunea o prietena acum ceva timp.

M-am saturat de tara asta care ne face sa ne simtim batrani la 23 de ani.
In care, daca nu te-ai angajat din timpul facultatii, ai pierdut startul.
In care renunti la vise in favoarea deciziilor mari care te arunca intr-un birou si te tin acolo de dimineata pana seara, ca sa ai cu ce plati chiria.
In care trec doar cateva secunde intre “imi doresc sa…” si “nu se poate”.
In care nu vrem sa ne casatorim inainte de 30 de ani, ca ne ratam viata.
In care nu facem copii inainte de 30 de ani pentru ca nu avem cu ce ii creste si dupa aia nu mai e viata.

Citește mai mult