Vad o reclama Orange la metrou cu headline-ul “Primul telefon nu se uita niciodata“. Si ma gandesc: “Ah, da...Dragul meu Sony Ericsson T100, cu ecranul lui albastru… Si soneriile alea stridente, probabil motivul pentru care si acum sar drepti din pat fix in secunda in care suna ceasul”. Prima data am crezut ca e o campanie de reciclare a telefoanelor vechi. De fapt, era o reclama pentru abonamentul Junior, adresat copiilor.
Eu am avut primul telefon mobil cu totul si cu totul al meu cand aveam 14 ani. Pe vremea aia, foloseai un telefon doar ca sa vorbesti, sa dai mesaje, sa-ti pui alarma de dimineata si, desigur, sa dai bip-uri. Imi amintesc si acum ca, pe cand eram eu prin clasa a 11-a, verisoara mea de 9 ani avea telefon mult mai bun decat al meu. Parintii ei ziceau ca i l-au luat ca ii poata suna in caz ca are vreo problema.