Dor de Sibiu – Experiențe de încercat la următoarea vizită

sibiu

Când am citit că Transilvania este destinația nr.1 în topul regiunilor recomandate pentru 2016 de Lonely Planet, gândul mi-a zburat imediat la Sibiu.

N-am mai fost acolo în ultimii doi ani decât în trecere, iar în timpul ăsta nu am făcut altceva decât să acumulez dor de plimbările prin centrul cochet, de liniștea peisajelor și de mâncarea gospodinelor din Mărginime.

Sibiul are atât de multe lucruri de oferit, încât e păcat să mergem doar ca să aprindem grătarul în curtea pensiunii. N-am fost niciodată genul ăsta de turist. Mie ori îmi dai un traseu de dibuit, un munte de urcat, ori mă lași în deplina liniște a gândurilor mele, de preferat într-un jacuzzi cu vedere la munți.

Știu că nu sunt singura care călătorește pentru experiențe noi, oricât de mărunte ar fi. Până și o cafea băută în soarele de dimineață, în Piața Sfatului, cu o bucată de kurtos înmuiat în ea, e un moment pe care-l păstrez. Atunci îmi fac planul de bătaie pentru o zi plină.

Ca să nu crezi că Sibiul e doar un oraș banal de provincie, am făcut o listă de experiențe pe care le poți încerca dacă ajungi acolo. Sunt toate și pe lista mea pentru următoarea vizită.

Citește mai mult

Înainte şi după Faust

În asta se împarte de acum existenţa mea culturală.

Ştiam că trebuie văzut, dar aşteptările mele erau mult sub ce s-a întâmplat în sală – un spectacol puternic, grotesc, provocator, îngrozitor şi fascinant. N-am cum să-mi şterg din minte vocea Ofeliei Popii şi scenele extreme, care te scot din rolul de spectator de teatru şi te aruncă în iadul plin de flăcări şi sânge al lui Mefisto.

A fost singura dată când un spectacol mi s-a părut o adevărată experienţă de viaţă. Ştiam că Purcărete e nebun, o confirmă şi Undeva la Palilula, dar nu mă aşteptam să nu-mi găsesc cuvintele după Faust.

Când am ieşit din sală, nu mă gândeam decât când aş putea să mă întorc la Sibiu, să-l revăd, şi pe cine să iau cu mine. Şi sunt şanse mari ca următoarea piesă de teatru la care merg să fie aceeaşi. Se mai joacă pe 16 iunie, 12 şi 13 iulie.

N-am să vă spun că trebuie să îl vedeţi, ci că mă simt ca şi cum aş fi trăit ceva, nu ca şi cum aş fi văzut ceva. Din cauza asta nici nu citiţi acum o recenzie a piesei, ci doar a trăirilor.

Vă las cu un citat din recenzia celor de la The Observer – “Mi-aş vinde sufletul să mai pot vedea acest Faust o dată“.

Mulţumesc, Ruxa, pentru magiile făcute ca să încap şi eu în sală.

Idei de Revelion în Sibiu

Vorbeam cu cineva zilele trecute despre Revelion şi cum singurele cu adevărat reuşite au fost alea în care n-am avut aşteptări exagerate. Cu cât e grupul mai mare, cu atât deciziile legate de cazare, transport, bilete vor fi luate mai târziu şi veţi ieşi mai scump. Cu cât locul e mai renumit, cu atât ai să te enervezi mai tare căutând rochia perfectă şi – tragedie – pantofii care să se potrivească. Oricât ţi-ai dori tu să iasă perfect, în toiul petrecerii, sigur se găseşte cineva să pună o manea. Aşa, de atmosferă.

Cheia succesului, descoperită de mine cam târziu, e să te relaxezi, să nu uiţi că eşti în vacanţă şi că noaptea dintre ani nu trebuie să fie cea mai tare din viaţa ta, deci nu te strădui prea mult.

Pornind de la ideea asta, am răspuns lepşei de la Doru, care mi-a cerut idei pentru una dintre zonele în care Continental Hotels organizează petreceri de Revelion. Am ales Sibiul, pentru că e acolo am petrecut anul trecut şi sunt o grămadă de lucruri de făcut, în pauzele dintre grătare, hore şi artificii. Şi am venit cu zece idei testate, nu doar una.

Citește mai mult