Humans of New York nu mai e de mult doar una dintre paginile de facebook celebre pentru fotografiile și poveștile unor trecători oarecare. Probabil ați auzit despre imensa campanie de crowdfunding în care s-au strâns peste 1,4 milioane de dolari pentru a crea un fond de burse cu care mai mulți elevi dintr-o comunitate cu posibilități reduse să poată merge în vizită la Harvard.
Pe lângă poveștile care trag cu ochiul în viața oamenilor de rând și faptele bune posibile cu ajutorul comunității din jurul paginii, HONY este o oglindă extrem de actuală și precisă a realității sociale și a psihologiei umane. Miile de comentarii de la fiecare fotografie, despre fiecare poveste, sunt mai grăitoare decât orice studiu despre ce cred, ce fac, ce sunt oamenii din jurul nostru și din alte colțuri ale lumii.
Răsfoiesc deseori comentariile și am găsit povești cel puțin la fel de interesante și emoționante: oameni care au fost bolnavi sau au avut apropiați bolnavi le oferă susținere celor cu aceleași probleme, recomandări de cărți, încurajări, politică, tot ce vrei. Nu mai zic de umorul absolut savuros. Dar apare și reversul, în special în poveștile dependenților de droguri. În timp ce unele comentarii sunt lăsate de medici care se oferă să îi ajute sau oameni care au trecut prin aceeași experiență, aici apar cel mai des ura și frustrarea. Și e puțin ciudat să vezi că, atunci când o tânără povestește cât de greu îi e să renunțe la dependențe, apar comentarii pline de ură (de tipul “meriți tot ce ți se întâmplă și nu e corect ca tu să fii în viață și alți oameni nevinovați să moară” – am parafrazat un comentariu lăsat de o româncă).
