Nu stiu ce i-ati scris voi lui Mos Craciun anul asta, dar eu tare sper sa intre in vigoare legea impotriva fumatului in public, de la 1 ianuarie. Mi se pare o chestie de bun simt, care se intampla deja in toate tarile civilizate. Dar, sa recunoastem, la noi nu ar functiona decat daca ne-ar obliga UE.
Pe oriunde am fost, in afara Romaniei, fumatul e interzis in baruri sau cluburi. Pana si in Turcia, unde clientul e rege si, teoretic, ar trebui sa i se faca pe plac – inclusiv fumatorilor. Si turcii nici macar nu viseaza sa intre in UE. Dansezi si ai chef de o tigara? Iei o pauza de 5 minute si iesi in fata clubului, iar apoi te intorci.
Eu n-am nimic impotriva fumatorilor. Am crescut intr-o familie de fumatori. Probabil de aia aventura mea cu tigarile s-a oprit la cateva fumuri, de test. Nu ma uit urat cand isi aprinde cineva tigara langa mine si nu incep sa ma crizez daca o face chiar in timp ce mananc. Dar ce ma calca pe nervi e ca nu pot alege.
Daca intr-o zi am chef sa ies in oras si tocmai atunci vreau sa evit fumul de tigara, nu am unde sa ma duc. Si sunt locuri pe care le evit tocmai din cauza asta. Deja, printre prietenii mei circula o gluma – Cu ce te imbraci in Silver Church? Cu hainele pe care trebuie sa le speli. E irespirabil aerul acolo si nu, o ventilatie mai buna nu ar ajuta. Tot ai duhni de la o posta cand ai iesi de acolo, numai ca nu te-ar mai ustura ochii.