Au început să-mi placă ștafetele la competițiile din București. Au rețeta perfectă a unei curse frumoase, cu spirit de echipă, iar uneori au și scop nobil. Pe 8 octombrie voi alerga la a 9-a ediție a Bucharest International Marathon la cursa de ștafetă cu alți 3 alergători – Denisa, Radu și Cristi, cu obiectivul de a strânge bani pentru unul dintre ONG-urile care schimbă și salvează vieți în momentul în care sunt cel mai fragile – Salvați Copiii.
Fiecare dintre noi va alerga câte puțin peste 10km, în ritmul propriu.
Weekendul trecut am inaugurat sezonul de litoral cu o alergare. Am fost la Triatlon Fără Asfalt la Mare, unde socoteala de acasă a fost să merg doar în calitate de asistent din partea publicului și să-mi încurajez prietenul triatlonist. Planul s-a schimbat cu câteva zile înainte de start, mai exact cu 30 de minute înainte de închiderea înscrierilor, când a încolțit ideea – hm, dacă tot mă duc până acolo, de ce să nu particip?
Un status pe Facebook mai târziu, aveam o echipă cum nici n-aș fi visat pentru proba de ștafetă feminin, botezată din motive evidente Last Minute Team.
Față de trucurile tabloide din categoria Cum sa slăbești 5 kile în 30 de minute sau Cum să-ți iei diploma de licență în 20 de secunde, la noi chiar a funcționat. Am făcut echipă cu încă o Carmen, o super alergătoare aflată la primul ei triatlon, care ne-a donat proba de înot pentru ștafetă și cu Cristina la bicicletă, care aleargă de rupe munții în două și pe care o știam mai mult din citite.
Carmen nu înotase niciodată la o competiție în mare, ba mai mult, nu probase niciodată costumul de neopren, Cristina nu se mai urcase de mult pe bicicletă, iar eu, cu gleznele în pioneze, numai de alergat pe nisip nu eram bună. Dar toate trei ne-am înscris for fun, and we had plenty.
Eram atât de happy că am găsit echipă, că nu mai merg doar ca să-l încurajez pe Costi, încât abia a doua zi mi-am dat seama că plătisem 135 lei ca să alerg 6 km. Dar, vorba unui prieten, preferai să dai 90 lei și să alergi 90 km la 7500? Umm, nu. Lăsați așa.
După două alergări montane anul ăsta, soldate cu surprize la poli opuși (un podium și un DNF), duminică am alergat a good old fashioned ștafetă pe asfalt, la Bucharest Half Marathon. N-am avut vreun rezultat wow, noroc cu ceilalți doi colegi de trupă care au scos timpi foarte buni și au compensat și pentru cele 5 min pe mie pe care le-am făcut eu.
M-am încadrat în ce îmi propuneam, să alerg cât de cât fără să forțez, mai ales că mi se părea că încă nu eram fresh după EcoMarathonul de cu o săptămână în urmă. Senzația era de parcă trăgeam 100 de kg pe un picior, ceea ce nu-i tocmai departe de adevăr având în vedere că pauza de la alergare s-a lăsat cu un mic surplus.
N-am avut emoții, n-am avut așteptări, singura mea grijă cu o seară înainte era cum ajung la Piața Constituției să-mi ridic kitul, cum ajung la Stadionul Național să preiau ștafeta, de la Victoriei spre Piața Constituției din nou după alergare, și apoi spre casă. Răspunsul tuturor dilemelor mele, my friends, a fost metroul.
Și așa cum vă spuneam, am savurat pe deplin dimineața orașului cucerit de alergători, în care străzile și metrourile erau pline de tricouri fosforescente și de emoții.
La Stadion am ajuns suficient de devreme încât să fac și o rundă de exerciții speciale, ca să nu pornesc neîncălzită. Deși, la ce soare a fost, cuvântul neîncălzită nu e cel mai potrivit. Să zicem doar că aș fi putut să-mi fac o pungă de popcorn pe asfalt și să stau să privesc cum aleargă ceilalți.
Weekendul acesta, Bucureștiul se umple iarăși de alergători, tricouri fosforescente și medalii trudite. Are loc a cincea ediție a Bucharest International Half Marathon, la care vor participa peste 13.000 de alergători din peste 60 de țări. Sâmbătă au loc cursele copiilor, iar adulții vor alerga duminică.
E o cursă care, pentru unii, e doar începutul, în timp ce pentru alții e testul antrenamentului din iarnă. Eu particip la ștafetă de data asta, cu doi colegi care aleargă extraordinar.
Abia aștept dimineața de duminică, momentul în care tot orașul va dormi, mai puțin alergătorii pe care o să-i vedem mișunând spre Piața Constituției, fixându-și cip-urile și numerele de concurs.
Ca să fii sigur că totul decurge conform planului, am pregătit un mic checklist pe care eu îl urmez în zilele alergărilor din București.
