Primul semimaraton părea imposibil. Aveam emoții și, în seara de dinainte, pe la 12 noaptea, prietenii mei veniți în vizită încă mai stăteau la chitară și cartofi noi cu salată, în curte. Dar alergarea fost atât de mișto încât m-a convins să alerg și al doilea semi, după un an, în primăvara asta. Iar pe 4 octombrie am să încerc din nou imposibilul – alerg un maraton complet, de 42 de kilometri, la Bucharest International Marathon.
Mă găsesc exact în aceeași situație în care eram acum un an și jumătate. Mă antrenam destul de des, dar cea mai lungă distanță alergată era de jumătate din cei 21 de kilometri ai semimaratonului. Iar acum e la fel – am să duc recordul personal de la 23 km direct la 42 km. Diferența e că acum emoțiile sunt mai mici, dar miza este mai mare.