team salomon romania Archives » Carmen Albişteanu

Olla de Nuria 2017 – alergare la înălțime pe creasta Pirineilor

June 13, 2017June 13, 2017 carmen 2 Comentarii

Weekendul trecut am avut parte de cea mai frumoasă alergare de când sunt în Spania: semimaratonul Olla de Nuria, aflat la a XI-a ediție. A fost o cursă de la care nu stiam la ce să mă astept, cu un profil cu care nu sunt obisnuită si pentru care nu m-am antrenat cum trebuie, însă mă bucur că nu am dat înapoi.

A fost senzațional traseul: 22 de km cu 3880m diferență de nivel acumulată (cam 1900m urcare si tot atât de coborâre). Desi a fost o bătălie continuă cu urcările si altitudinea, m-am simțit bine pentru că nu am forțat prea tare si am terminat-o mai bine decât credeam, în 3h 45min, cu locul 9 la categorie, 11 la open feminin si 173 la general, din 520 de finisheri.

Cum spuneam, obiectivul meu a fost să fac un antrenament mai serios pentru Marathon 7500 si să mă bucur de una dintre cele mai iubite si mai frumoase curse din Catalonia. Si vorbesc serios când folosesc superlativele, locurile s-au ocupat în câteva ore de la deschiderea înscrierii.

Citește mai mult

Ultra Trail Barcelona – Primul maraton montan si primul podium in Spania

March 30, 2017March 30, 2017 carmen Lasă un comentariu

De cand m-am apucat de alergat visez la un concurs in alta tara. Nu ca ar fi mare diferenta fata de ce avem noi: tot munti, tot goana pe poteci, dar am rulat mereu undeva in background dorinta asta.

Weekendul trecut a devenit, in sfarsit, realitate. Am facut primul meu maraton montan in Spania, la Ultra Trail Barcelona si am primit chiar mai mult decat prevedea dorinta mea initiala: am iesit pe locul 3 la categorie si pe 5 la open feminin la proba de maraton.

Nelinistea din timpul furtunii

Ultra Trail Barcelona e un concurs in Parcul Natural Garraf, cu patru distante – semimaraton, maraton, Long Trail (70k) si Ultra (100k). Startul se da din Begues, un satuc semi pustiu, care se pronunta Vegas, cu case cochete si strazi curate luna.

Dupa cateva zile de soare in care m-am bronzat cu urme de tricou, vineri dupa-amiaza a inceput ploaia. In Begues turna cu galeata. La fix! Zici ca organiza Murphy cursa si ne punea bete in roate. Mai alergasem pe traseul de concurs dupa ploaie si stiam ca e un fel de tobogan cu noroi, asa ca nu ma incanta deloc ideea.

Citește mai mult

Semimaraton Gerar 2017 – Când echipa poate ce gândul nici nu speră

January 30, 2017January 30, 2017 carmen Lasă un comentariu

Acum un an și un pic, când am auzit prima dată de Semimaraton Gerar, nu înțelegeam de ce aș participa la un concurs pe frig, pe asfalt și care mai are și un traseu din 6 ture ale aceleiași bucle. S-au schimbat multe de atunci și am ajuns în situația exact opusă – când a venit propunerea să facem o echipă la ediția de anul ăsta cu colegii din Team Salomon România, n-am mai stat pe gânduri.

Abia așteptam să facem un concurs împreună și, având în vedere că nu mai sunt atât de multe la care se aleargă în echipă, Gerarul suna ca ocazia perfectă. În plus, ca un răspuns la un alt de ce din trecut, am ajuns la concluzia că un concurs în timpul iernii mă poate ține motivată să mă antrenez în perioada asta, în care tentația de a lenevi e mai mare.

Prin urmare, am făcut echipă mixtă cu Bogdan Iacob și Sebastian Orza și pentru mine treaba era destul de clară – să alerg cât pot de bine, ca să nu se plictisească ei prea tare de ritmul meu 🙂

Citește mai mult

Din toamna asta fac parte din Team Salomon România

October 29, 2016October 29, 2016 carmen 1 Comentariu

Țin minte foarte bine săptămânile dinaintea primului meu semi și zâmbesc de fiecare dată când îmi amintesc de perioada aceea. Privind în urmă, au fost cu pregătire mentală mai mult decat fizică.

Sigur, dădeam două ture de IOR în fiecare zi, mi se părea că sunt cât de cât antrenată, dar când mă gândeam la 21 (douazecisiunu!!!) de kilometri parca se înmuiau picioarele.

Cu puțin timp înainte de primul semimaraton s-a întamplat să fiu la Londra și sa merg la seminarul lui Tony Robbins, Unleash the Power Within. Evident, toată crema tehnicilor motivaționale se îndreptau către credința asta a mea – pot sau nu pot? Hai să-mi spun că pot.

Și am putut. Încet, relaxat, cu o tonă de glume în program, am trecut de finish și mi-am luat medalia.

A mai urmat o perioada de alergări pe asfalt, până când Facebook a început să-mi plimbe pe la nas ceva și mai interesant – oameni care aleargă la munte. Știam de EcoMarathon, îmi dorisem vreo doi ani la rând să merg, dar în naivitatea mea, eu chiar credeam că mai prind loc dacă mă înscriu în aprilie 🙂 such a rookie!

Citește mai mult