Când s-a urcat cu mine în mașină, polițistul cu care dădeam examenul auto m-a întrebat “Domnișoară, sunteți sigură că chestia asta pornește?”.
Păi, să vedem. Am făcut școala anul trecut și am dat examen pe un Logan din 2000 toamna, care cred că fusese și taxi într-un alt episod al vieții sale. Avea cu mult peste 400.000 km la bord și era indisponibil pentru ore din când în când, pe motive de service. Cu toate astea, pornea și mergea. Așa, bătrân și scârțâind, și-a făcut treaba.
Era a doua mașină pe care conduceam, după un Chevrolet Spark care a făcut pană când am luat o bordură. Ceva nu e ok, mi-am zis atunci. Toată lumea ia borduri, dar numai eu fac pană. În orice caz, și de la Spark am învățat multe lecții, printre care Schimbarea roții în intersecție la Dristor.
Unul dintre motivele pentru care am luat carnetul atât de târziu a fost faptul că ai mei n-au avut niciodată mașină. Drept urmare, n-am fost motivată, pentru că oricum n-aveam ce să conduc. De aici și o confuzie totală despre ce mașini și tot ce ține de ele.
Din fericire, până acum am supraviețuit. M-am făcut de râs în facultate, la un concurs IQads în care am confundat un Tiguan cu un Touareg, dar tot m-au premiat. Însă anul ăsta mi-am propus să încep serios să recuperez la capitolul auto.