Ce-mi place cel mai mult la festivalurile de film este ca pot sa vad si altceva in afara de filme de plastic americane. Iar Anonimul imi da ocazia sa vad ce se mai intampla in cinematografia mondiala si cum se mai fac filmele la altii. Asa am ajuns sa descopar in fiecare an cate unul-doua filme sau roluri extraordinare pe care le-am revazut cand m-am intors in Bucuresti.
Anul asta am fost harnica. Abia a inceput festivalul, iar eu am vazut deja trei dintre cele sapte lungmetraje si vreo 5 scurtmetraje dintre cele 49. Daca iau in calcul faptul ca vazusem deja “Toata lumea din familia noastra“, pot sa zic ca am vazut chiar patru lungmetraje.