Despre motivație și timp

busy

 

Avem cu toții același timp, același număr de ore. Și totuși, cum reușesc unii să se antreneze atât de mult, să acorde atât de multă atenție farfuriei, pregătirii, să aibă și job, și familie, și viață socială? Ei bine, se poate să le faci pe toate, dar sigur nu la fel de bine în același timp.

Conștient sau inconștient, alegem o listă de priorități. Ca să nu ajungem nefericiți de cum merg lucrurile în viața noastră e bine să ne întrebăm dacă timpul pe care îl acordăm fiecărui lucru pe care îl facem e proporțional cu importanța lui pentru noi.

Drumul pe care o apuci ca alergător îți cere atât de mult efort cât ești tu dispus să dai. E ca într-o relație, orice ai da, bun sau rău, aia vei primi. Corpul nu mai vrea? Câte ore de antrenament i-ai dat? Dar de somn? Energia e low? Cu ce hrană și gânduri te-ai alimentat în ultima vreme?

Citește mai mult

Prea ocupați pentru viața asta

work“N-am timp” e expresia pe care o aud prea des în ultima vreme. Uneori însoțită și de tonul dat de iluzia importanței care ar trebui să vină odată cu lipsa timpului. Ne îndepărtează de oameni, dar mai ales de lucrurile pentru care credem că merită să trăim și ne deturnează drumul spre ele. Am început să-mi dau seama că secretul care ne va scăpa de epidemia asta stă în sinceritate.

A fi sincer cu tine însuți înseamnă să-ți cunoști prioritățile și să aloci timpul – cea mai valoroasă resursă de care dispui – ca atare. Ești familist convins? Ia-ți un job care-ți lasă timp să duci copilul la balet. Vrei să fii sănătos și în formă? În cele 30 de minute până vine comanda de pizza ai avea timp să faci niște vinete umplute la cuptor de le-ai visa o săptămână.

Cunosc oameni care nu au timp decât pentru jobul lor, dar pentru că au ales asta. Au hotărât să înceapă o afacere și să o crească dând 70-80% din timpul lor din următorii 3-5 ani pentru asta. Ei sunt fericiți atât timp cât fac exact lucrul pe care și-l doresc cel mai mult, chiar dacă asta înseamnă că, în timpul ăsta, viața socială, cea de familie sau alte ocupații trec pe locul doi. Pur și simplu nu sunt prioritare acum. Pot deveni cândva, dar momentan merită sacrificiul. Respect asta, pentru că sinceritatea pentru ei e singura cale de a-și păstra energia și concentrarea.

Însă riscul cel mai mare este să fim ținuți pe loc din cauză că nici măcar nu ne-am evaluat prioritățile. Să ne așteptăm să ne sune toți prietenii de ziua noastră, deși noi le spunem mereu că n-avem timp. Sau să ne plângem că nu mai suntem în forma de altădată, dar în ultima oră să fi mâncat un hamburger și o porție de clătite. Ce încerc să spun este că nu toată lumea își dorește aceleași lucruri. De aceea nici nu ajută la nimic să judecăm ce fac alții cu viața lor, ci mai degrabă să înțelegem că au alte priorități.

E absolut ok să-ți dorești absolut orice. Însă nu poți să lucrezi zece ore la un puzzle cu turnul Eiffel și să speri să iasă imaginea Casei Albe, doar pentru că ți-ai dorit-o. Ai lucrat mult, dar la cu totul altceva.

Citește mai mult