Competiții perfecte pentru prima ta alergare montană

ciucasx3

 

Cei mai mulți alergători, după o perioadă mai lungă sau mai scurtă de alergat pe teren plat, încep să cocheteze și cu ideea alergării montane. Cam asta e ordinea, deși multă lume mege direct la trail running, fără să aibă vreo plăcere deosebită pentru șosea. Pentru unii devine o revelație (me included), iar pentru alții, așa cum îmi povestea chiar zilele trecute o foarte bună alergătoare pe plat, o alergare montană e suficient ca să îi convingă că nu li se potrivește genul ăsta de traseu.

Dacă te bate gândul să participi la prima ta competiție de trail running, îți recomand să citești mai întâi câteva repere care să te ajute să îți dai seama de gradul de dificultate al unei curse.

Apoi, ia în calcul faptul că există competiții perfecte pentru tine, cu trasee dedicate celor mai începători, ca să te poți bucura la maximum de cursă. Până la urmă, asta e ideea, nu? Să-ți placă atât de mult încât să vrei să revii.

 

Iată câteva competiții perfecte pentru a participa la prima ta cursă montană:

Citește mai mult

Semimaraton Ciucas X3 2016 – Jurnal de cursa de neuitat

foto - Groupama Asigurari
foto – Groupama Asigurari


 

Sambata trecuta m-am intors sa alerg din nou la Ciucas X3, cu drag, cu nerabdare si cu amintiri frumoase de anul trecut, cand am alergat maratonul. De data asta m-am inscris semi, pentru ca m-am mai desteptat un pic intre timp si am invatat ca ce-i prea mult si prea des strica. A fost o alegere buna, se pare, pentru ca am reusit un loc 3 la categorie fara sa-mi fi facut macar sperante pentru el.

Una dintre amintirile legate de maratonul de anul trecut e ca a fost pe cat de frumos, pe atat de lung. Si cum anul asta a picat fix intre Gorun Trail si MPC, am ajuns la concluzia ca 21km sunt suficienti. In plus, mereu ma atrag traseele noi, iar pe cel de semi nu il stiam si eram curioasa sa il incerc, desi nu e chiar profilul perfect pentru mine. Tot ce presupune urcari lungi nu ma avantajeaza prea mult, pentru ca ma misc mai greu la deal.

Totusi, n-a fost chiar atat de greu pe cat credeam, dar asta si pentru ca m-am simtit bine fizic si psihic. Fata de alergarea de la Mercheasa, unde stomacul m-a chinuit, de data asta am mancat ceva mai ok si n-am mai avut probleme. Cat despre psihic, reteta aerului curat, a atmosferei calde, a prietenilor veseli si a peisajelor superbe nu da gres niciodata.

Citește mai mult

Gorun Trail Mercheașa 2016 – o alergare ca o vacanță de vară

14203191_1693817267608484_3625279446935525490_n

 

Am asociat mereu perioada începutului de septembrie cu sfârșitul vacanței, cu zilele în care încercam să profit la maximum de tot ce m-a bucurat toată vara și să mai prind o oră de stat afară. Iar la Mercheașa – un loc superb, dar de care nu mai auzisem în viața mea – am avut una dintre acele experiențe ca pe vremuri, de bucurie simplă alături de prieteni, cu zile însorite în natură, zburdat prin iarbă și gust de gogoși de casă.

Sunt alergări la care mergi ca să te mai întâlnești o dată cu limitele și gândurile, sunt alergări la care ești competitiv, altele la care mergi de dorul înălțimilor sau al unui traseu de care ți-a fost dor, dar pe lângă ele mai sunt și unele la care îți amintești la fiecare pas de plăcerea pură a alergării.

Gorun Trail a fost una dintre cele din urmă – o alergare pe un traseu superb, cu o atmosferă genială, cei mai energici voluntari și cu oameni prietenoși, care ne-au primit ca musafiri în comuna lor, în casele lor, ba ne-au pus și la masă cu o palincă, să ne facem curaj de alergat.

Citește mai mult

Fox Trail Run 2016 – Semimaraton în Băneasa, cu bucurii și lecții

foxtrail

 

Prima participare la Bucharest Fox Trail Half Marathon mi-a adus două mari bucurii – am convins o colegă să participe la prima ei competiție de alergare și am luat locul I la categoria de vârstă la cursa de semimaraton.

A fost a doua oară când am alergat la o competiție în Băneasa, după Băneasa Trail Run din iarnă.

La start am simțit că am pornit cam repede pentru ritmul meu. Vedeam și vreo 2-3 fete în fața mea care nu păreau să poată duce viteza aia constantă, dar încercam să țin pasul cu ele și să nu le las să se depărteze prea mult.

La un moment dat, mă depășește cineva și, când mă uit mai bine…wait a minute, is that…Gabi Szabo?! Chiar ea 🙂

Citește mai mult

Concurs: Câștigă o invitație gratuită la Oslea Night Ridge

oslea

 

Te-a prins vreodată noaptea pe munte? În alergare? Dacă nu, ai șansa unei experiențe noi pe 13 august, la Oslea Night Ridge, un eveniment de alergare montană nocturn din Retezatul Mic.

 

Te poți înscrie la unul dintre cele două trasee ale concursului, în funcție de cât de multă înclinație preferi:

 

Vertical Piatra Iorgovanului, cu startul la ora 9.00 de la Cabana de vânătoare Câmpușel. E un traseu de 3,6 km cu 800 m diferență de nivel.

Oslea Night Ridge, cu startul la 21.00 din același loc, cu o lungime de 14,2 km și 900 m diferență de nivel.

Citește mai mult

Maraton 7500 Hobby 2016 – Cea mai frumoasă alergare montană a anului

finish-7500

 

 

Dacă a durat 26 de ani ca să ajung o dată pe Vf. Omu, ceva din mintea mea s-a hotărât că e o idee bună ca într-o singură zi să ajung apoi de două ori. Cam la asta se rezumă calculul care m-a făcut să apăs pe Înscrie-te acum pe site-ul Maratonului 7500, cel mai lung traseu făcut de mine până acum (45km) și cu cea mai mare diferență de nivel (3300-3400m).

7500 e deosebit nu numai prin lungime și dificultate, ci și prin faptul că e un concurs de echipă. Atât la proba de 90 km (Elită), cât și la cea de 45 km (Hobby ??!) se participă doar în echipă. Și, credeți-mă, e o experiență foarte diferită față de o cursă solo. E ceva interesant pentru alergători, obișnuiți să facă sport individual, și scoate la lumină reacțiile în contexte de echipă. De aceea anual participă multe cupluri și ăsta ar fi fost și planul meu, să fac echipă cu Costi, să ne distrăm, că n-am mai alergat o cursă împreună din iarnă, și să vedem cum trecem testul muntelui.

Din păcate, data concursului a picat prost pentru el, așa că mi-a recomandat să fac echipă cu Alex, un alergător slash biciclist pe care eu nu îl întâlnisem, dar cu care el mai alergase de câteva ori și mi-a zis că ar fi perfect pentru 7500 și am face echipă bună.

N-am apucat să fac cu Alex decât o singură tură de recunoaștere a traseului pe Bucșoiu. Totul a mers ok, deși eu m-am ales cu febră musculară doar după bucata aia de urcare. Nici nu voiam să mă gândesc cum aveam să mă simt după o distanță mai mult decât dublă.

 

Citește mai mult

Concurs: 2 invitații la Gorun Trail Mercheașa

gorun trail

 

 

Poate cel mai mare câștig pe care mi l-au adus alergările montane e faptul că am descoperit locuri fantastice, în care nu credeam că voi ajunge vreodată. Și suntem norocoși la capitolul ăsta: avem o mulțime de munți, parcuri naturale, zone protejate pe care să ne tocim tălpile adidașilor.

O astfel de regiune e Mercheașa, din comuna Homorod, județul Brașov, care are toate șansele să intre pe lista celor mai frumoase trasee de alergare montană odată cu prima ediție a Gorun Trail Mercheașa.

Competiția va avea loc pe 3 septembrie, cu prilejul Zilei Stejarului.

Există două trasee, unul de 30 de km și altul de 10 km. Traseele te vor purta pe lângă Bătrânul Carpaților, cel mai bătrân stejar din țară, vechi de peste 900 de ani și cu un diametru de 9,3 metri. Vei alerga pe lângă vulcani, coloane de bazalt, Biserica Fortificată de la Mercheașa, Lacul de Smarald, iar atracțiile sunt completate de un târg cu produse tradiționale și o expoziție de arbori vechi.

Citește mai mult

EcoMarathon 2016 – Ce am învățat din primul meu abandon

Foto - Vlad Dumitrescu
Foto – Vlad Dumitrescu

 

 

După un an de așteptare, a venit și ziua în care m-am întors la EcoMarathon, cursa care anul trecut a fost prima mea alergare montană și m-a făcut să iubesc sportul ăsta, atât de diferit de alergarea pe teren plat. Cu tot dorul de alergare acumulat, toată emoția și bucuria pe care mi le-a dat acest traseu, la km 33 am lăsat vremea rea să învingă și am decis să mă opresc.

Pe moment, decizia a fost foarte ușoară. Era clar cea mai rea vreme pe care am alergat vreodată. Alergasem deja vreo două ore prin ploaie, frig și lapoviță, iar dacă aș fi continuat, după doi-trei kilometri de urcare aveam să ajung pe un vârf pe care ningea. În pantaloni scurți și udă fleașcă.

După abandon, când dinții încă îmi clănțăneau și nu reușeam să mă încălzesc, am avut și câteva clipe de regret, dar au trecut repede. Da, eram foarte aproape de finish. Cine a făcut traseul știe că urcarea e doar o cireașă pe un tort, după care urmau 7 km de alergare de relaxare, la vale. Aș fi terminat cursa în 5.30-5.45, cu o oră (și ceva) mai bine decât anul trecut. Dar mi-am amintit că e mai important pentru mine să-mi păstrez sănătatea, puterea și cheful de alergare la toate cursele de anul ăsta decât să termin un maraton drag bolnavă, accidentată și cu un gust amar.

Până la urmă, obiectivul meu era să-mi depășesc recordul de timp și, chiar dacă nu am reușit să fac asta pe întreg traseul, pe bucata alergată mi-a ieșit la fix. Nici în cele mai frumoase vise nu mă gândeam că la finalul buclei 1 ceasul va arăta 1:35 și că la 4:40-4:45 voi fi deja la km 33. Prin urmare, sunt foarte mulțumită de cum m-am descurcat și mă bucur că am plecat la timp, ca să am o amintire frumoasă.

Citește mai mult

Brașov Marathon 2016 – prima cursă a anului și primul podium

bvmaraton

 

Ca să fiu sigură că nu mai rămân pe dinafară, anul ăsta e prima dată când m-am înscris din timp la competiții. Între noi fie vorba, de aceea am lansat și e-book-ul Alergările Anului 2016 – ca să-mi fie mai ușor și mie, și vouă, să ne planificăm din timp la ce vrem să participăm. La Brasov Marathon m-am înscris chiar de Happy Registration Day, fără să știu mare lucru despre traseu, ci doar pentru că auzisem de la alții că e foarte mișto.

Și a fost mișto, dar și al naibii de greu. Cu toată pauza, accidentarea și cu tot greul, am ieșit pe locul II la categorie și pe VII la open feminin. A fost, practic, prima dată pe podium (teoretic, am mai fost pe podium și la Iezer Run, unde am ieșit tot pe locul 2, dar organizatorii au făcut premierea mai devreme decât anunțaseră, așa că n-am mai prins-o și n-am mai avut micul meu moment de glorie).

Brașov Marathon a venit imediat după accidentare și e normal să simt că nu sunt deloc în cea mai bună formă – obosesc mult mai repede și calc mai precaut, picioarele nu mai prind viteza și curajul de dinainte nici dacă mintea le ordonă asta.

Citește mai mult

Unde alergăm în 2016

corcova

 

Anul trecut a fost sub semnul revelației alergării montane. Pesemne că a fost cu noroc băleguța în care am călcat la EcoMarathon. Atunci mi-am propus să fac o încercare și să alerg și eu o cursă la munte. Am zis una și, până la urmă au fost vreo 7.

Anul ăsta planul e să nu mai merg chiar la toate alergările și să nu mai alerg mereu cele mai lungi distanțe. Am să merg, totuși, la cursele care-mi sunt dragi, însă am să mă concentrez pe câteva, în timp ce la restul am să alerg cu mai multă plăcere și grijă, ca să nu mă accidentez sau să fiu nevoită să stau câte o săptămână să mă refac.

 

Iată ce planuri am momentan pentru 2016:

Citește mai mult

Iezer Păpușa Trail Race – maraton, patinaj, ploaie și prima dată pe podium

iezer trail run 2

 

Împinge călcâiele în podea și ridică vârfurile la maximum, până simți că pocnește gamba. Cam așa a fost prima parte de urcare la Iezer Păpușa Trail Race. Din fericire, nu a durat mult și urcarea ne-a dus la răscruce de vânturi, în golul alpin, apoi la patinoar. Cum așa?

Ei bine, planul era ca alergarea de la Iezer să fie antrenamentul lung înainte de Maratonul Piatra Craiului, de săptămâna viitoare. Pentru că nu apuc să alerg decât în parc sau pe stadion, am zis că o porție de antrenament specific nu strică.

Dar să derulăm de la început. Am ajuns la Iezer mai mult din întâmplare. E un eveniment mai puțin cunoscut, care a avut prima ediție anul ăsta și probabil nu m-aș fi înscris dacă nu câștigam o înscriere gratuită la tombola de la Cozia Mountain Run.

Așa că mi-am făcut bagajele, mi-am luat sora în galerie și am plecat. Am hotărât să nu forțez deloc, să alerg relaxată ca să nu-i dau ocazia lui Murphy să aplice legea gleznei sucite înaintea cursei cu emoții. Totul a decurs ok și, cel puțin din punct de vedere al funcționalității, sunt aptă pentru MPC.

Citește mai mult

CiucașX3 2015 – un maraton grozav, peste așteptări

Ciucasx3

 

Cum a fost la CiucasX3?

Fantastic!

M-am simțit bine și am fost mai zen ca niciodată. M-am bucurat de cursă, mi-am amintit cât de mult iubesc muntele și cât de norocoasă sunt că pot să alerg în toate locurile astea de o frumusețe rară.

Am fost pe Ciucaș de mai multe ori, dar niciodată pe traseul de maraton. A fost cu atât mai interesant să ajung și în locuri noi și să-mi testez rezistența pe 42 de kilometri de munte. Țin minte că, de mai multe ori, ajungând pe vf. Ciucaș, vedeam punctul verde care marchează traseul de maraton și nu-mi venea să cred că sunt oameni care aleargă pe acolo. Doi ani mai târziu sunt unul dintre ei.

Citește mai mult

Review: Pantofi de alergare montană Salomon Speedcross 3

 

Finishul de la Cozia, cu inca un alergator care poarta Speedcross
Finishul de la Cozia, cu inca un alergator care poarta Speedcross

 

Dacă te duci la o alergare montană în România și te uiți în jur la start, ai să vezi că vreo 70% dintre alergători poartă Salomon Speedcross, mai mult sau mai puțin fosforescenți.

Fără să fac prea mult research înainte, mi-am luat în primăvară modelul Speedcross 3 și am apucat să-i alerg cât de cât până acum. Hai să îți povestesc cum s-au comportat.

I-am purtat prima dată la EcoMarathon și aveam emoții. E riscant să mergi cu pantofi noi pe munte – dacă te rod, ai două variante – ori continui în picioarele goale, ca Barefoot Rick, ori înduri până la finish. Unde mai pui că era și prima mea cursă de trail! Eram pregătită moral pentru cel puțin un fail.

Din fericire, Salomonii s-au comportat exemplar, atât la EcoMarathon, cât și cu următoarele ocazii. I-am mai purtat la Cozia Trail Race, Corcova Trail Race și în drumeții pe Valea lui Stan, pe Moldoveanu și pe Negoiu.

Citește mai mult

Retezat SkyRace 2015 – prima participare, traseul Custura [Guestpost]

retezat1

N-am ajuns la Retezat SkyRace până acum, deși îmi doream. Anul ăsta s-a suprapus cu Maratonul DHL, dar la anul mă gândesc să mă înscriu, dacă mă ajută genunchii. Sunt puțin invidioasă pe prietenul meu, care a reușit să ajungă și a alergat primul lui maraton montan pe traseul Custura – 28 de kilometri și 2300 de metri diferență de nivel. În seara alergării am stat o oră la telefon să-mi povestească cum a fost, cu combinația unică de euforie și oboseală pe care ți le dă o alergare atât de spectaculoasă. Așa că am făcut mai jos un fel de guestpost, scris de mine și povestit de el, pentru toți temerarii care se gândesc să alerge prin Retezat.

Primul lucru pe care am vrut să-l știu era o comparație între EcoMarathon, singurul meu reper de trail run, și Retezat SkyRace. Ei bine, diferența de nivel de pe traseul de maraton de la Eco și traseul Custura din Retezat e cam aceeași. Însă altitudinea de la Custura e mai mare (deci mai frig) și distanța mai scurtă – EcoMarathon are chiar 42 de kilometri, în timp ce Custura are 28. Asta înseamnă că urcarea în Retezat e mult mai dificilă, mai abruptă și mai obositoare, pentru că trebuie să urci la înălțime mare pe distanță relativ scurtă.

Citește mai mult