Tag: trasee montane

Traseu în Pirinei: Aiguestortes i Estany de Sant Maurici

carmen Lasă un comentariu
pprin

 

Primul lucru pe care l-am făcut când m-am mutat la Barcelona a fost să cer recomandări prietenilor spanioli despre cele mai frumoase trasee montane din Catalunya. Aiguestortes a fost prima din lista de sugestii primite, iar weekendul trecut am mers să văd cu ochii mei despre ce e vorba.

 

Desi inițial rezervasem weekendul pentru o urcare pe Pico Aneto, cel mai înalt vârf din Pirinei, pentru că vremea a fost prea bună (da, prea mult soare strică) si zăpada se topea, a crescut riscul de avalansă si, împreună cu cei trei colegi munțomani cu care era vorba să merg, am decis să amânăm traseul pe altădată. Următoarea destinație pe listă a fost Aiguestortes.
Aiguestortes i Estany de Sant Maurici e singurul parc național din Catalunya si unul dintre cele 14 parcuri naționale din Spania.

 

Planul a fost să pornim de lângă Espot, la vreo trei ore si jumătate de condus din Barcelona, să pornim spre Refugi d’Amitges (2380m), iar de acolo aveam trei opțiuni, în funcție de cum se prezintă traseul:

Citește mai mult

Munțomană Catalană cu acte în regulă

carmen Lasă un comentariu

IMG_2148

 

 

Povesteam nu demult ca m-am simtit barceloneza cand mi-am facut abonament la programul de bike sharing bicing. Dar daca acel card e buletinul de oraseanca, acum am unul si de muntomana catalana cu acte in regula: tocmai m-am abonat la Centre Excursionista de Catalunya.

 

CEC e o asociatie veche, fondata in 1876, cu foarte multi iubitori de munte inscrisi – au peste 4500 de membri acum. Cladirea in care au sediul e monument istoric si parca simti ca au trecut milioane de perechi de bocanci pe acolo. Au si o biblioteca pentru membri, plina de toate hartile si traseele la care te poti gandi.

 

Pentru muntomanii catalani, a fi membru CEC sau al altei asociatii de genul are sens din mai multe motive.

Citește mai mult

Trasee montane de o zi: Prima ninsoare la Mălăiești

carmen Lasă un comentariu

cabana-malaiesti

 

Una dintre cele mai frumoase drumeții montane făcute anul trecut a fost la Mălăiești. Din păcate, a fost chiar în weekendul în care am aflat că am pierdut câțiva oameni dragi în Colectiv. Potrivirea a făcut să mă întorc acolo după exact un an, urcând tot cu gândul la ei, dar cu mai multă pace în suflet.

 

Cabana Gura Diham – Mălăiești e un traseu perfect de făcut în orice anotimp. De fapt, în fiecare anotimp, pentru că e atât de diferit de fiecare dată. Acum un an am prins peisaje de toamnă cu frunze colorate și a fost ca-n povești.

 

Am plecat atunci spre casă cu gândul să revin iarna, dar habar n-aveam că am să mă întorc peste fix un an și că va fi deja iarnă. Nu se pune scurta vizită din timpul Maratonului 7500 din vară, pentru că n-am petrecut mai mult de 5 minute acolo, doar cât să iau apă de la izvor.

 

Poți face traseul Cabana Diham – Mălăiești și înapoi în aceeași zi sau poți rămâne peste noapte la cabană. Există camere cu mai puține sau mai multe paturi, dar cel mai bine e să suni și să vezi dacă sunt locuri libere pentru grupul cu care mergi.

Citește mai mult

Singură pe munte

carmen 1 Comentariu

bucegi

 

Am să fac o mărturisire. Nu e deloc o noutate pentru cine mă cunoaște mai bine, dar pentru că în ultima vreme văd că nu mă mai citește doar mama, simt nevoia să clarific. Sunt varză la orientare.

Atât de varză încât acum câțiva ani m-am rătăcit în orașul natal, în drum spre cinematograful aflat la cel mult 1 km de casa mea și la care fusesem de o mie de ori. Varză rău.

Pentru un alergător montan, asta nu e cea mai minunată dintre calități. M-am rătăcit de atâtea ori la concursuri, încât ideea de a fi prima mă sperie – eu după cine aș alerga dacă n-ar fi nimeni în fața mea?

Norocul meu e că la alergări sunt mereu oameni înainte, traseele sunt marcate și mai sunt voluntari care să-mi arate încotro. Dacă nici când sunt relaxată nu reușesc să-mi găsesc calea, darămite când sunt concentrată la alergat și fixat peisaje pe retină.

Citește mai mult

Guestpost: 13 lucruri învățate pe Mont Blanc

carmen 2 Comentarii

mont-blanc4

 

Ruxandra și Radu, prietenii cu care am ajuns vara asta pe cel mai înalt vârf din Bulgaria, Musala, au continuat plimbările pe munte cu un summit și mai impunător – Mont Blanc. Nu au reușit să ajungă pe vârf (de data asta), dar s-au întors de acolo cu amintiri frumoase și cu câteva sfaturi pe care le-au împărtășit în acest guestpost oricui ar fi interesat de un traseu până pe vârful Mont Blanc.

Dacă ai în plan să ajungi pe Mont Blanc în curând, ia în calcul sfaturile lor ca să fii cât mai bine pregătit pentru aventura care te așteaptă.

 

La începutul lunii septembrie am decis împreună cu un grup de prieteni să încercăm summit-ul Mont Blanc. Ideea pentru o vacanță de felul acesta ne-a venit cu un an înainte, drept urmare am avut timp destul pentru a ne aduna și testa echipamentul necesar. De asemenea, condiția fizică fiind destul de importantă, o planificare timpurie ne-a permis și destul timp pentru antrenament.

 

Ajunși la baza muntelui, am discutat cu Centrul Montan Chamonix, care ne-au recomandat sa fim extrem de precauti pe porțiunea numită ”Grand Couloir”, deoarece pietrele cădeau în mod constant. De asemenea, se anunțaseră furtuni, dar ca pe orice munte, predictia este rar corectă. Drept urmare ne-am pornit expeditia prin mijlocul norilor, ceea ce din păcate ne oferea o vizibilitate de doar 20 m. Abia cand am ajuns la 3100 m am depășit altitudinea norilor și am apucat să vedem soarele. Refugiul Tete Rousses (3167m), la care am dormit în prima noapte, se află deasupra unuia din cei mai mari ghetarii masivului, ceea ce oferea pe lângă o imagine spectaculoasă, un zgomot neântrerupt de gheață prăbușită si bolovani căzuți pe Grand Couloir.

Citește mai mult

Trasee montane în Bulgaria: Vârful Musala

carmen 6 Comentarii

IMG-20160730-WA0005

 

Istoria a dovedit că din spontaneitate au ieșit unele dintre cele mai frumoase experiențe de până acum, așa că weekendul trecut am acceptat invitația unor prieteni de a face un traseu în Bulgaria, pe cel mai înalt vârf al vecinilor, Vârful Musala (2925 m). E o opțiune pentru un city break împletit și cu ceva mișcare. Cum Sofia e chiar la poalele munților, visul că dacă ai locui acolo ai urca zilnic pe vârf încolțește imediat.

După un drum de o oră cu mașina se ajunge în Borovets, o localitate de munte asemănătoare cu Poiana Brașov. La 08.30 se deschide telegondola care te duce spre cabana Yastrebets (alt 2369 m) și îți recomand să fii acolo chiar puțin înainte dacă vrei să nu prinzi coadă foarte mare. Noi am ajuns la 9 și am stat 30 de minute până ne-a venit rândul.

Prețul telecabinei este de 13 leva/persoană pentru drumul dus-întors.

Desigur că poți urca și la pas pe traseul Borovets – Yastrebets – Musala, însă noi nu prea știam la ce să ne așteptăm legat de lungime și dificultate. Am înțeles că indicatoarele turistice spuneau că ar fi, în total, 14 h dus – întors. Cu telecabina până la cabana Yastrebets și de acolo pe jos până pe Musala, după care înapoi la cabană noi am făcut 5 h la pas lejer, cu popasuri.

 

Citește mai mult

7500 de emoții

carmen Lasă un comentariu

7500 - 3

 

 

Istoria se repetă. Retrăiesc emoțiile pe care le-am avut anul trecut în legătură cu Maratonul Piatra Craiului, doar că de data asta sunt pentru Maraton 7500.

La fel ca atunci, tot anul am zis că nu e un concurs pentru mine, că e prea greu și că n-am ce căuta acolo. Cu toate astea, la fel ca atunci, pe ultima sută de metri m-am înscris. Cu o săptămână înainte de start, emoțiile au început. La fel și ideile de răzgândire.

De data asta, totuși, emoțiile sunt mai mari, parcă direct proporționale cu distanța și diferența de nivel. Numai gândul la 45 de kilometri, cea mai lungă distanță parcursă vreodată într-o competiție, cu 3200m diferență de nivel, mă face să aud picioarele strigând “Nuuuuu!”. Traseul de Hobby (ce nume!) la care m-am înscris ajunge de două ori pe Vf. Omu și are o urcare pe Bucșoiu unde știu că o să încep să regret gândul amarnic care m-a împins să mă bag în așa ceva.

Ce diferă e faptul că la 7500 cursa se face în echipă și că, pentru prima dată în istoria alergărilor mele montane, am făcut o tură de recunoaștere a unei porțiuni din traseu înainte de concurs.

Citește mai mult

Mâncare sănătoasă de luat la pachet pe munte

carmen 2 Comentarii

tasu2

Covrigei, biscuiți, supă la plic, pâine cu pateu sau cinstita slană cu ceapă mâncată lângă izvor. Iar în vârf, după o urcare grea, marele premiu al montaniarzilor – o ciocolată pe care o mănânci singur, după care lingi ambalajul. Mmmm. Fugi, ispită!

Cam așa arată meniul unui om al muntelui. Ceea ce nu-i rău dacă omul muntelui n-ar vrea să meargă și la mare din când în când și n-ar avea probleme când ar vedea că nu mai încape în costumul de baie.

Am văzut ieri pe grupul de discuții al comunității Limitless întrebarea asta – ce să mănânci când urci pe munte ca să nu-ți compromiți silueta? Ce poți lua cu tine sănătos, ușor, care să reziste ceva vreme? Să nu aibă tone de zahăr și catralioane de calorii, dar totuși să îți dea energie pentru traseele grele pe care le ai în plan.

Citește mai mult