Tag: traseu

Trasee montane de o zi: Prima ninsoare la Mălăiești

carmen Lasă un comentariu

cabana-malaiesti

 

Una dintre cele mai frumoase drumeții montane făcute anul trecut a fost la Mălăiești. Din păcate, a fost chiar în weekendul în care am aflat că am pierdut câțiva oameni dragi în Colectiv. Potrivirea a făcut să mă întorc acolo după exact un an, urcând tot cu gândul la ei, dar cu mai multă pace în suflet.

 

Cabana Gura Diham – Mălăiești e un traseu perfect de făcut în orice anotimp. De fapt, în fiecare anotimp, pentru că e atât de diferit de fiecare dată. Acum un an am prins peisaje de toamnă cu frunze colorate și a fost ca-n povești.

 

Am plecat atunci spre casă cu gândul să revin iarna, dar habar n-aveam că am să mă întorc peste fix un an și că va fi deja iarnă. Nu se pune scurta vizită din timpul Maratonului 7500 din vară, pentru că n-am petrecut mai mult de 5 minute acolo, doar cât să iau apă de la izvor.

 

Poți face traseul Cabana Diham – Mălăiești și înapoi în aceeași zi sau poți rămâne peste noapte la cabană. Există camere cu mai puține sau mai multe paturi, dar cel mai bine e să suni și să vezi dacă sunt locuri libere pentru grupul cu care mergi.

Citește mai mult

Recunoașterea traseului Băneasa Trail Run

carmen Lasă un comentariu

padure-baneasa-traseu-trail-run

 

Duminică dimineața am fost într-o tură de recunoaștere și antrenament long run de weekend pe traseul de semimaraton de la Băneasa Trail Run, care are loc duminica viitoare, 13 decembrie.

La BTR m-am înscris fără prea mare planificare. S-au înscris câțiva cunoscuți și am zis să mă alătur, ca să nu ruginesc de tot iarna asta. Și pentru că n-am mai fost pe acolo, am ieșit la o alergare de 20 de km, cu traseul concursului încărcat de Costi pe ceas.

E prima dată când alerg pe un traseu de concurs înainte de concursul propriu-zis, tocmai pentru că oricum aveam chef de o alergare mai lungă și să văd cum se prezintă situația prin pădure.

Citește mai mult

Traseu cu priveliști de toamnă – spre Mălăiești pe la Cabana Diham

carmen Lasă un comentariu

Malaiesti

 

Toamna e anotimpul meu preferat de mers la munte. Când văd că afară e senin și soarele-mi umple ferestrele casei, mă întreb cum se vede oare lumea de sus, dintre brazi. Și sunt mai multe etape – a frunzelor îngălbenite, etapă care deja e pe final și locul i l-a luat perioada etapa ultimelor zile senine, după care urmează gerul și ninsoarea.

Vremea bună nu mai ține mult, așa că am mai prins câteva zile – ultimele din octombrie – de umblat printre frunze colorate pe un traseu nou și de-a dreptul spectaculos – spre Mălăiești.

A fost prima dată când am mers la Cabana Mălăiești, deși o parte din traseu, cea de întoarcere, s-a suprapus cu coborârea noastră obișnuită din vizitele la Omu și Bucșoiu.

Tovarăși de plimbare ne-au fost un cuplu de prieteni la fel de iubitori de munte și de alergare ca noi.

Citește mai mult

5 lucruri importante despre Bucharest International Marathon 2015

carmen 3 Comentarii

medalie

 

Mai sunt puțin peste două săptămâni până la o nouă ediție a Raiffeisen Bucharest International Marathon. Cam târziu să te apuci de antrenamente, dar mai merge o alergare lungă weekendul ăsta. Am stat de vorbă cu organizatorii evenimentului la o cină pregătită de Valeria Răcilă Van Groningen, președintele Asociației Bucharest Running Club, și am extras câteva detalii despre maratonul de anul ăsta.

Citește mai mult

Valea lui Stan – traseu de o zi cu o doză de adrenalină

carmen 9 Comentarii

 

Făgărașul nu e altceva decât o colecție de trasee care mai de care mai spectaculoase, cu vârfuri înalte, natură pe săturate și peisaje pe care merită să le vezi măcar o dată. Cu toate astea, sunt puține trasee pe care le poți face într-o singură zi, plecând din București, să fie și relativ accesibile și, totuși, să aibă o doză de adrenalină mai mare decât o simplă plimbare.

 

Valea lui Stan e un traseu pe care mi-am dorit să ajung de doi ani. L-am găsit mai simplu decât credeam, dar cel puțin la fel de provocator precum îl arată fotografiile. Un fel de cursă cu obstacole pe stânci și la altitudine.

Ca să ajungi pe Valea lui Stan trebuie să te îndrepți către Transfăgărășan. Înainte să ajungi la barajul Vidraru vei vedea pe stânga o troiță și un anunț “Zonă frecventată de urși”. Dacă anunțul nu te-a pus pe fugă, privește alături și ai să vezi un panou care te anunță că acolo începe traseul.

Citește mai mult

Cum a fost la EcoMarathon 2015 – cea mai frumoasă cursă și drogul alergării montane

carmen 3 Comentarii

Maraton1Play & read – coloana sonoră care m-a ținut în priză pe traseu

Cel mai puternic drog legal, absolut sănătos și chiar recomandat este alergarea montană. M-am convins de asta după 42 de kilometri alergați pe dealurile din Moeciu, pe 2400 diferență de nivel, la cea mai intensă alergare din viața mea de până acum, numită oficial Ecomarathon 2015.

Așa îmi explicam eu plăcerea energia nebănuită și viteza cu care continuam să alerg pe finalul maratonului, după o cursă istovitoare și mai ales după faimoasa urcare abruptă de 2 km din a treia buclă a maratonului. Eram pur și simplu într-o stare de extaz, alergând cu viteză pe o potecă îngustă, cu Bucegii imenși și plini de zăpadă în stânga și o vale cu case pierdute printre păpădii, în dreapta. Îmi imaginam că așa trebuie să se manifeste și drogurile puternice și îmi venea să râd când mă gândeam ce-or spune despre mine alergătorii din spate, care mă vedeau cum planez cu brațele deschise când bătea vântul din față.

Indiferent ce am face, starea în care suntem e cea mai importantă. La un moment dat, nu se mai pune problema de rezistență la efort, ci de o stare de bucurie pentru ce se întâmplă exact în acel moment. Flux. Am alergat EcoMarathonul cu zâmbetul pe buze și chiar cu chef de dans, pe urcările mai dificile, când îmi puneam căștile.

Hai să vă povestesc cum a fost cursa, de la nivelul meu, dar țineți minte că a fost primul meu maraton montan și că, pentru concurenții favoriți, cei care s-au dus pentru performanță, probabil a fost destul de diferit. 

Before

Cu vreo două zile înainte de alergare, m-au cuprins emoții mai mari decât la BAC. Măcar acolo învățasem lecțiile, dar de data asta eram la prima mea alergare montană și nu știam la ce să mă aștept. Degeaba îmi spunea Monica să mă relaxez, că e fezabil. N-aveam deloc încredere în mine.

Nici n-am fost în stare să împachetez cum trebuie. Mi-am luat mai multe tricouri și mai mulți pantaloni, pentru că nu mă hotăram cu ce să mă îmbrac. Până la urmă, am alergat cu un tricou vechi și colanți până la genunchi, o alegere foarte bună, deși mi-a lipsit o geacă la Cheile Grădiștei, când a început ploaia. (am descris echipamentul complet la finalul articolului)

Citește mai mult