Destinații care ne pun pofta la încercare

bruschete

 

Vacanțele sunt definiția escapismului. Uităm de oraș, laptop, sală și cântar. Și parcă de la primul pas în avion sau în mașină, o parte a conștiinței intră și ea în vacanță. Ne trezim că pe aeroport refuzăm să mâncăm pateuri și sandwichuri, dar în avion, când ne întreabă stewardesa dacă vrem o prăjiturică, cerem două.

 

Turcia

Viața de călător nu e ușoară. La propriu. Uneori te întorci acasă cu bagaj suplimentar.

Mi-am dat seama prima dată de asta în 2010, când am mers la mare în Turcia. Am plecat Carmen și, după 11 zile, m-am întors acasă Carmen+4kg. Nu mi s-a părut că am făcut cine știe ce excese, ci doar că am gustat câte puțin din toate. Dar știm cu toții că, în Turcia, tentațiile sunt multe și variate.

Citește mai mult

Istanbul în 4 zile – locuri cu istorie, străzi boeme, pisici și baclavale

Istanbul e cu siguranta cel mai pestrit si mai colorat oraș în care am ajuns până acum. De la multitudinea de limbi pe care le auzi în zonele turistice, acompaniate de sunetul traficului, de vocile vânzătorilor ambulanți de ceai și de cântările venite de la moscheile de peste tot, coloana sonoră a Istanbulului descrie perfect tumultul și viața din acest oraș.

Pe străzile gri, pe care salubrizarea abia face față să le curețe, circulă zilnic milioane de oameni, care beau milioane de litri de suc de portocale de la tarabele cu o liră paharul, comandă milioane de inghețate turcești de la băieții cu tichie tradițională și ronțăie milioane de covrigi cu susan. Și gâdilă milioane de pisici.

Turcia-bd

În ciuda aglomerației și a agitației provocate de asaltul turiștilor, turcii sunt printre cei mai prietenoși oameni pe care i-am întâlnit. Asta nu înseamnă că nu o să încerce să stoarcă fiecare liră de la tine, ci doar că te vor face să le-o oferi cu plăcere.

Patru zile sunt suficiente pentru a vedea majoritatea obiectivelor și a te bucura de oraș. Mai jos, iată o listă de recomandări de obiective și de alte lucruri și locuri pe care le recomand dacă ajungi în Istanbul.

Ce să vizitezi în Istanbul

Citește mai mult

Afiyet olsun şi dumneavoastră!

turcia1-300x225E o mare mândrie pentru mine să prind câteva cuvinte în limba ţării pe care o vizitez. Pe lângă engleză şi franceză, reuşesc să zic vreo două (la propriu) vorbe în germană, olandeză şi suedeză. Daneza e imposibilă, am reuşit să învâţ câteva cuvinte numai din nişte melodii. Ba chiar, de curând, am învăţat să întreb “ce vrei să mâncăm” în arabă 🙂

Antenele mele recepţionează rapid ce vorbesc cei din jur şi cred că am o înclinaţie – îmi dau seama din context ce înseamnă unele expresii. Adică aşa credeam, înainte să ajung în Turcia…

De când am pus piciorul pe tărâm turc, eu şi Gabriela am încercat să învăţăm frazele uzuale de la băieţii de la hotel (care Gabriela şi care băieţi? Aflaţi în poveştile anterioare). Aşă că toată excursia am fost în tourist mode şi n-a fost mic dejun fără gunaydin înainte. Ce să mai, eram de-ale locului.

Până când, într-o dimineaţă, mergem noi în bazarul de fructe să facem plinul. Era o nebunie acolo – smochine uriaşe, zmeură, struguri, arahide şi alune de pădure, piersici gigant, toate cu gust mult mai intens decât ce găsim noi la piaţă (importate tot din Turcia, desigur).

Citește mai mult

Aventuri în Turcia, partea I: “Sunt la turci şi mă simt bine”

De când am văzut-o pe doamna Gina coborând din autocar să mă întâmpine cu un pahar de ţuică, trebuia să-mi dau seama că excursia mea în Turcia avea să fie de pomină. Era trecută de 60 de ani, înaltă, blondă, tunsă scurt şi mai energică decât oricine. Era şi generoasă – avea un geamantan plin cu bidoane de ţuică şi vin, din care turna în pahare tuturor seara, la cină, şi tot nu se mai terminau.

– Hai, dragă! Ia de-aici un pahar de ţuică şi bine ai venit! Eu sunt Gina, tu a cui eşti?
– Nu, săru’ mâna. Nu beau tărie. Carmen, îmi pare bine!
– Hai, gata, că ăsta e medicament. Ia de-aci şi dă-l peste cap, să ai curaj la drum.

L-am dat peste cap. Dar aş mai fi dat vreo doua-trei când m-am prins de cât curaj aveam nevoie, de fapt.

Era prima dată când plecam la un drum atât de lung cu autocarul. Prietena mea, Gabriela, găsise o ofertă foarte bună pentru Kuşadasî – 12 zile, drum şi cazare cu demipensiune la un preţ pe care l-am fi dat doar pe cazare într-un weekend, în Mamaia. Ce nu ştiam eu era că adevăratul preţ al excursiei presupunea şi un altfel de cost, pe lângă cel material.

Citește mai mult