Vacanță la Roma – musafiri vechi în locuri noi

roma1

 

Primăvara mă duce mereu cu gândul la Roma, pentru că primele două excursii acolo au fost exact când înfloreau bujorii. M-am întors anul ăsta pentru câteva zile acolo cu rolul de ghid, dar fără presiunea turismului milităresc pe la obiective. Am revăzut doar de ce îmi era dor, în rest a fost despre plimbări lungi, mâncare bună și descoperiri de locuri noi, pe care numai umblatul fără țintă ți le poate aduce în cale.

A fost prima vacanță din ultima vreme în care nu mi-am propus să alerg, din două motive. În primul rând, a fost destul de scurtă, doar 4 zile, iar în al doilea rând, știam că vom da oricum kilometrajul peste cap doar din plimbat.

La finalul fiecărei zile telefonul arăta între 33-40 km merși pe jos. La fel de mult am mers și în vacanțele anterioare la Roma, dar parcă niciodată nu m-au durut picioarele ca acum. Le simțeam grele, iar după a treia zi mi se umflase ceva în talpa dreaptă, de abia călcam. A trecut repede, dar mi-am dat seama că am alergat maratoane cu mai puțin damage decât mi-a dat mersul pe jos prin Roma.

Citește mai mult

Paștele la Moieciu

moieciu

 

 

Ca niciodată, anul ăsta n-am mai mers acasă de Paște. Am decis să rămâne în București, dar sâmbătă seara ne-a apucat spontaneitatea: “ce-ar fi să dăm o tură la Moieciu, ne relaxăm, facem o alergare și ne întoarcem seara?”

Asta a fost socoteala de acasă, pentru că planul s-a schimbat – am luat cu noi doi prieteni (trei, dacă numărăm și bebele lor de două luni) și am rămas și peste noapte.

Pentru că eram în echipă mai mare, nu am mai alergat, ci am făcut doar o plimbare la pas pe bucla 3 a EcoMarathon-ului, mai puțin urcarea aia urâtă. Traseul era deja marcat cu săgeți fosforescente, stickere și panglici. Nu prea văd cum aș putea să mă rătăcesc, dar nu exclud niciodată posibilitatea asta, la cum mă știu.

Liniște, pomi încă înfloriți, vaci libere care ne priveau cam suspect și un cer perfect albastru.

Vremea a fost foarte bună pentru alergat și plimbat.

Citește mai mult

Dor de Sibiu – Experiențe de încercat la următoarea vizită

sibiu

Când am citit că Transilvania este destinația nr.1 în topul regiunilor recomandate pentru 2016 de Lonely Planet, gândul mi-a zburat imediat la Sibiu.

N-am mai fost acolo în ultimii doi ani decât în trecere, iar în timpul ăsta nu am făcut altceva decât să acumulez dor de plimbările prin centrul cochet, de liniștea peisajelor și de mâncarea gospodinelor din Mărginime.

Sibiul are atât de multe lucruri de oferit, încât e păcat să mergem doar ca să aprindem grătarul în curtea pensiunii. N-am fost niciodată genul ăsta de turist. Mie ori îmi dai un traseu de dibuit, un munte de urcat, ori mă lași în deplina liniște a gândurilor mele, de preferat într-un jacuzzi cu vedere la munți.

Știu că nu sunt singura care călătorește pentru experiențe noi, oricât de mărunte ar fi. Până și o cafea băută în soarele de dimineață, în Piața Sfatului, cu o bucată de kurtos înmuiat în ea, e un moment pe care-l păstrez. Atunci îmi fac planul de bătaie pentru o zi plină.

Ca să nu crezi că Sibiul e doar un oraș banal de provincie, am făcut o listă de experiențe pe care le poți încerca dacă ajungi acolo. Sunt toate și pe lista mea pentru următoarea vizită.

Citește mai mult

Două proiecte cu potențial, 100% românești

bikeangelDe la o vreme aud despre o mulțime de proiecte interesante, cu foarte mult potențial, începute de tineri români. Mă bucură energia asta antreprenorială și dorința curajoasă de a schimba ceva. Azi vreau să vă povestesc despre două proiecte care pot avea un impact foarte mare, sunt fun, țin cont de nevoi reale și sunt toate pornite de tineri care mai au destul până împlinesc 30 de ani.

Bike Angel – dispozitivul care îți găsește bicicleta furată

Primul proiect se numește Bike Angel și e gândit de Tiberiu Anghel și Bogdan Claru. Ca să dau un pic rewind, pe cei doi i-am cunoscut acum câțiva ani în Amsterdam, pe vremea când erau studenți acolo. Și ca orice student în Olanda, aveau fiecare aproximativ 1.5 biciclete. Adica fiecare avea câte o bicicletă, dar mai aveau una pentru musafiri.

Atunci le-a venit și inspirația de a crea un sistem de urmărire pentru biciclete, în cazul în care sunt furate. Asta face Bike Angel, un dispozitiv wireless care se pune în cadrul bicicletei și ajută la localizarea ei prin GPS. Apoi, sistemul se conectează prin bluetooth la aplicația de mobil Bike Angel și îți va trimite un SMS de fiecare dată când dispozitivul detectează mișcare neobișnuită cu ajutorul accelerometrului, mișcare pe care o poate asocia cu furtul.

Citește mai mult

Verona, Veneția, Vicenza – Triunghiul dintre arhitectură, modă și kitsch

Italia are un aer de vacanță. Cred că așa-l identific cel mai bine și ăsta e motivul pentru care trag mereu încolo de acum 4-5 ani, când am mers prima dată la Roma. Cafea bună, oameni relaxați, peisaje, vreme blândă și mâncăruri care te fac să uiți ce-s ăia carbohidrați.

Până acum, experiența mea cu Italia se rezumă la două excursii la Roma și încă două mai vaste, în care am trecut prin Vicenza, Venezia, Verona și Padova.
Citește mai mult

Cum e la Sfantu Gheorghe fără Anonimul

sf gheorgheNici nu mai știu acum câți ani am fost prima dată la Sfântu Gheorghe. Probabil șapte sau opt. Era prima dată când ajungeam la Anonimul, dar nu doar pentru filme, ci și pentru deltă și pentru câteva zile de plajă cu câțiva colegi de liceu.

De atunci, am continuat să merg an de an la Sfântu și să le povestesc și altora. Era concediul meu din fiecare vară – 5-6 zile suprapuse total sau parțial peste perioada festivalului, în care nu mai știam altceva decât mare, plajă, filme și bere pe terasa din camping. Ah, și pește. Mult pește.

În iarnă, când a început să circule zvonul că anul ăsta nu se mai ține Festivalul Anonimul, parcă nu-mi venea să cred. Era prea multă lume legată de locul ăla, aveam prieteni vechi cu care mă vedeam doar o dată pe an acolo, fără măcar să mai vorbim înainte. Mai târziu, zvonul s-a adeverit când pe pagina Festivalului, organizatorii au anunțat că nu se va mai organiza la Sfântu Gheorghe. Și, de fapt, nu s-a anulat evenimentul, ci au fost închise campingul și complexul Green Village. Filmele au fost difuzate la București, pe Dâmbovița. No comment.

Citește mai mult

Istanbul în 4 zile – locuri cu istorie, străzi boeme, pisici și baclavale

Istanbul e cu siguranta cel mai pestrit si mai colorat oraș în care am ajuns până acum. De la multitudinea de limbi pe care le auzi în zonele turistice, acompaniate de sunetul traficului, de vocile vânzătorilor ambulanți de ceai și de cântările venite de la moscheile de peste tot, coloana sonoră a Istanbulului descrie perfect tumultul și viața din acest oraș.

Pe străzile gri, pe care salubrizarea abia face față să le curețe, circulă zilnic milioane de oameni, care beau milioane de litri de suc de portocale de la tarabele cu o liră paharul, comandă milioane de inghețate turcești de la băieții cu tichie tradițională și ronțăie milioane de covrigi cu susan. Și gâdilă milioane de pisici.

Turcia-bd

În ciuda aglomerației și a agitației provocate de asaltul turiștilor, turcii sunt printre cei mai prietenoși oameni pe care i-am întâlnit. Asta nu înseamnă că nu o să încerce să stoarcă fiecare liră de la tine, ci doar că te vor face să le-o oferi cu plăcere.

Patru zile sunt suficiente pentru a vedea majoritatea obiectivelor și a te bucura de oraș. Mai jos, iată o listă de recomandări de obiective și de alte lucruri și locuri pe care le recomand dacă ajungi în Istanbul.

Ce să vizitezi în Istanbul

Citește mai mult

Cum să pleci în vacanţă cu banii de pizza

vacanteinrateDacă nu e prima dată când intraţi pe acest blog, înseamnă că ştiţi deja ce aş alege între o rochie nouă şi un bilet de avion. Şi că îi încurajez pe cei din jur să vadă cât mai multe locuri şi să cunoască lumea. Deja, prietenii mă salută cu “Pe unde te mai duci?”, alături de un regret de genul eu n-am timp sau eu n-am bani.

Ei bine, de regretul ăsta vreau să mă leg şi să vă demonstrez că se poate. Timpul şi-l organizează fiecare. Avem zile de concediu, weekenduri, sărbători legale pe are le putem folosi măcar o dată la câteva luni. Iar dacă nu ai cel puţin un weekend liber în 2-3 luni, atunci e cazul să faci nişte schimbări serioase în viaţa ta.

Din fericire, este din ce în ce mai ieftin să călătorim şi au apărut servicii pentru orice tip de călătorii vă puteţi imagina. O variantă interesantă este cea folosită de vacanteinrate.ro, care exact asta oferă – vacanţe ieftine în străinătate, dar şi în ţară, unele cu transport inclus, altele fără, care pot fi plătite în mai multe rate. Şi vă spun “pe surse” că organizează şi excursii la cerere. Deci dacă nu găsiţi pe site ce vă place, le puteţi cere o ofertă de rate pentru destinaţia pe care o vreţi.

Am ajuns împreună la concluzia că 28 de euro nu ne duc prea departe. Însă pe vacanteinrate.ro găsiţi un city break la Istanbul cu rate egale de 100 de lei (26 euro). Sunt bani pe care îi dai într-o lună doar dacă îţi comanzi pizza acasă de 2-3 ori.

Citește mai mult

Un joc pentru iubitorii de călătorii

Am descoperit un joc cu un mare potențial de a crea dependență. E un frate 2.0 al țomapantului și al jocului meu preferat de geografie din generală – “țări și capitale”.

GeoGuessr folosește imagini de pe Google Street View, iar jucătorii trebuie să ghicească din ce zonă sunt fotografiile. Te poți plimba cu săgețile și poți descoperi indicii – fie plăcuțe informative de pe care deslușești ceva, fie vezi oameni de culoare și ai șanse mai mari să ghicești măcar continentul. Evident, n-ai cum să dai zoom out şi să vezi pe hartă unde eşti 🙂

De cele mai multe ori te poți orienta doar după relief și vegetație, unde se vede cu adevărat daca ai fost atent la orele de geografie sau în călătoriile mai lungi. Uneori e cam greu să te trezeşti in the middle of nowhere şi să bifezi pe hartă, dar sfatul meu e să nu te grăbeşti şi să foloseşti toate indiciile din jur.

Jocul nu cuprinde decît zonele acoperite de Google Street View, deci în destinaţii exotice comuniste nu ai cum să aterizezi, însă te poţi trezi în Antarctica, lângă Marea Barieră de Corali, la Grand Canyon sau chiar la Bran.

După câteva răspunsuri, jocul îți calculează un punctaj cu care te poţi lăuda pe reţelele sociale. Dacă ai cu ce.

geo geoguessr

 

Aventura filipineză, partea a II-a – Muzica pustietăţii

f11Insule, planuri şi paradigme

În Busuanga, soarele apune la ora 18.00, câinii încep să latre la 03.00, iar cocoşii cântă la 04.00.

Am petrecut două nopţi în sătucul Conception, la o pensiune de care avea grijă un englez. Ca să vă daţi seama despre culoarea locală, trebuie să ştiţi că Filipinele sunt pline de americani, englezi, australieni sau europeni din ţări mai friguroase. Mulţi sunt turişti, dar cei care rămân au decis să dea viaţa middle class şi mersul la birou pe liniştea insulelor. Unii şi-au deschis pensiuni, alţii oferă cursuri de scufundări sau au tot felul de alte afaceri, asezonate cu câte o nevastă filipineză. Şi sunt fericiţi.

Englezul nostru, Luke, a fost destul de primitor. Ne-a ajutat să ne refacem planul excursiei, ne-a dat sfaturi despre mijloacele de transport şi ne-a dat şi telefonul lui, să căutăm zboruri online. Pensiunea era simpatică – cu bar, terasă chiar pe malul apei, iar camerele erau curate. Singura surpriză au fost cele două găleţi din baie. În Filipine, mai toate pensiunile au două găleţi mari în baie – una cu apă sărată, pentru toaletă, şi una cu apă dulce – pentru duş. N-are rost să vă povestesc cât de mult ne-am apropiat eu şi Lara în vacanţa asta.

Când i-am cerut să ne încălzească un ibric cu apă caldă ca să ne spălăm pe cap, probabil că Luke ne-a băgat în categoria prinţeselor răsfăţate care se plimbă pe banii părinţilor. Pentru că acolo nimeni nu face baie cu apă caldă când afară sunt 35 de grade. Dar ne-a ajutat cu ibricele.

Citește mai mult

Aventura filipineză, partea I – Românca, libaneza şi spaniolul au plecat în insule

F15Dacă te-ai hotărî azi să începi să vizitezi în fiecare zi câte o insulă din Filipine, ţi-ar trebui vreo  20 de ani ca să le vezi pe toate. Dar ai nevoie doar de câteva zile să-ţi dai seama că ţărişoara aia merită efortul.

Noi – o româncă, o libaneză şi un spaniol – am plecat de la casele noastre cu gândul să vedem o mulţime de locuri. Dar socoteala filipineză ne-a demonstrat că, atât timp cât nu ne putem folosi de teleportare, nu putem vedea decât jumătate din ce ne propusesem.

Am petrecut tot timpul în insulele din Palawan, fascinaţi de sălbăticia de acolo, iar în ultima zi am fost în extrema cealaltă, adică Boracay – una dintre cele mai bine cotate plaje din lume, dar şi foarte turistică.

Ne-am întâlnit cu toţii în Barcelona şi am zburat spre Manila cu două escale – Frankfurt şi Beijing.  După un drum lung, am ajuns la Manila într-o noapte de joi spre vineri, la ora 2. Momentul când m-am dat jos din taxi a fost singura dată când m-am întrebat dacă nu cumva era mai bine să păstrez zilele de concediu pentru Delta Dunării.

Citește mai mult

Bookmarks pentru bilete ieftine

Peru la 300 de euro? New York la 330 euro? Zanzibar la 335 euro? Parcă sună prea ieftin, nu? Parcă ţi-e teamă să nu te plimbe cu avionul din hârtie şi să strige cineva Allah Akbar în mijlocul cursei.

Până să citesc articolul de pe tedoo.ro, habar n-aveam că sunt oameni care îşi câştigă existenţa din vânătoarea biletelor de avion ieftine. De atunci, însă, am descoperit că sunt chiar mulţi 🙂 Unii şi-au făcut site-uri exact pe profilul ăsta şi anunţă cele mai bune oferte ale companiilor aeriene.

De obicei, eu am mai întâi ideea de a pleca undeva anume şi abia apoi caut bilete. Însă când mai găsesc oferte foarte bune, ajung la concluzia că ar fi păcat să nu profit de ele. De când intru pe site-urile cu bilete de avion ieftine, parcă ordinea s-a schimbat şi destinaţia nu mai vine prima. Din moment ce toate sunt foarte ieftine, ai nevoie de puţină spontaneitate şi de nişte zile de concediu pentru a te hotărî de azi pe mâine că pleci pe alt continent.

Dacă nu v-aţi luat încă tot concediul pe anul ăsta şi aveţi nişte bani pe card, iată câteva dintre sursele pe care le răsfoiesc eu pentru oferte la biletele de avion. Majoritatea sunt cu plecare din alte oraşe europene – Madrid, Varşovia, Paris, Londra etc. Însă ieşi ieftin cu tot cu drumul de la Bucureşti până acolo.

Citește mai mult

Urmează staţia Filipine, cu peronul în necunoscut

el nidoNu ştiu dacă aţi auzit vreodată de fenomenul numit frequency illusion, dar sigur vi s-a întâmplat.

“Frequency illusion – the illusion in which a word, a name or other thing that has recently come to one’s attention suddenly appears “everywhere” with improbable frequency”, zice Wikipedia. Mai pe româneşte, e ca atunci când te gândeşti că te-ai apuca de baschet şi când deschizi televizorul e un meci de baschet, când mergi la mall e reducere la mingi, iar geamul de la scara ta de bloc a fost spart de nişte copii care se credeau Michael şi Magic.

Cam aşa a fost pentru mine cu plecarea în Filipine. Vorbeam în toamnă cu nişte prieteni despre cum ar fi să mergem undeva, departe, cam până în Filipine. Am râs şi am început să fim mai atenţi la biletele de avion pentru ţările calde, dar nu neapărat în zona aia. După ceva vreme, am auzit că cineva s-a mutat pe strada Manila. Iar apoi am văzut un fotoreportaj cu nişte bone filipineze. Apoi am dat peste albumul cuiva de pe Facebook cu poze din Palawan. Şi, într-un final, îmi bâzâie whatsapp-ul cu vestea că au apărut nişte bilete relativ ieftine. (am să detaliez într-un articol viitor cât a costat totul, dar credeţi-mă că e foarte accesibil).

În plus, o atracţie turistică importantă sunt Chocolate Hills. Astea sunt vreo 200 de dealuri conice, înconjurate de copaci la poale, dar pe care nu creşte decât iarbă. Toamna, iarba se usucă şi de aici numele. Interesant este ca Chocolate Hills se întind pe suprafaţa mai multor sate din provincia Bohol, printre care şi satul Carmen. Ciocolată – Carmen. Dacă nici ăsta nu e un semn…

Citește mai mult

Hoteldeals.ro – un an de călătorii şi inspiraţie

E ciudat cum funcţionăm noi, oamenii, sub influenţa inspiraţiei. Când ne apucă un moment din ăla, suntem gata să cucerim lumea. Ne zburdă fluturaşii în burtă, ne îndrăgostim de lume si ne hotărâm să o salvăm. Şi, mai ales, ne hotărâm să ne trăim viaţa la maximum. Şi ne ţine 5 minute. După care ne întoarcem la gălăgia din capul nostru, din care mai distingem doar ce ne oboseşte şi ne apasă.

Eu îmi mai câştig câteva momente de maximum călătorind. Mă entuziasmez privind case bavareze cu flori la fereastră, îmi propun să sar cu paraşuta când mă plimb pe plaja din Barcelona, pălăvrăgesc mult şi repede, mă rătăcesc şi intru în vorbă cu străinii. Şi înghesui toată energia mea în momentul ăla, fără să mă gândesc la altceva.

“If you’re twenty-two, physically fit, hungry to learn and be better, I urge you to travel—as far and as widely as possible. Sleep on floors if you have to”. Aşa zice un citat care circulă de ceva vreme pe net.

Şi e adevărat. Dar ai 22 de ani doar un an. Iar apoi îţi dai seama că ai dormit pe suficiente saltele şi ai mers suficient cu autostopul. Vrei să se ocupe altcineva de căutat, ales, planificat, verificat şi de detaliile alea care îţi consumă timp, iar tu doar să te sui în avion şi să te bucuri de momentul tău de inspiraţie cu toată energia de care dispui. În cazul ăsta, răscolitul după bilete, cazare, conexiuni de trenuri, obiective şi hărţi îţi subţiază entuziasmul şi îţi transformă prima etapă a plecării în task (bleah, ce cuvânt urât, nu-l mai scriu niciodată).

Citește mai mult

De ce calatorim?

Calatorim ca sa ne pierdem si sa ne regasim, sa cunoastem alti oameni, alte stiluri de viata si alte perspective, dar sa ne cunoastem mai bine si pe noi.

Eu uneori plec ca sa fug, alteori ca sa (ma) regasesc, alteori ca sa aflu, sa vad si sa simt. Sau ca sa-mi caut locul cand nu mai sunt sigura ca am loc in locul meu.

Am citit zilele astea un articol care m-a facut sa descopar si alte motive. Nu reusisem sa le izolez pana acum, dar stiu ca sunt acolo, de fiecare data cand petrec prea mult timp pe site-urile cu bilete de avion.

Calatorim ca sa uitam regulile si sa invatam unele noi. Sa scoatem oamenii si locurile pe care le vedem dintr-o lume abstracta, a stirilor si fotografiilor facute de altii, si sa-i aducem in constiinta noastra concreta. Iar apoi, sa oglindim cele doua lumi una intr-alta.

Citește mai mult