Triunghiul meu amoros cu Lindau si Meersburg

Cred ca m-am atasat emotional de Lindau si Meersburg, doua orasele mici de pe marginea lacului Bodensee (sau Konstanz), aflate relativ aproape de granita cu Austria si Elvetia. A fost ca intre niste oameni care nu se asteptau la mare lucru inainte sa se vada prima data, dar a fost o poveste cu zambet larg din prima.

Daca undeva, in lume, exista trei persoane care au decis din primele cinci minute petrecute impreuna sa formeze un triunghi amoros, inseamna ca au simtit ce am simtit eu pentru Lindau si Meersburg. Dar o romanta calduroasa si plina de energie pozitiva, nu pasionala si agitata, precum Barcelona.

Citește mai mult

Inca o data despre Munchen – atmosfera si obiective

Am ramas cu multe idei dupa zilele petrecute in Munchen. Nimic nu mi s-a parut neobisnuit cand am ajuns acolo, pentru ca atmosfera te primeste ca si cum ai apartine locului, in perfectiunea lui nemteasca. Dar acum, cand il compar cu Bucurestiul la care m-am intors sau cu provincia, imi dau seama ca e o distanta infinit mai mare intre Romania si Germania decat distanta fizica.

Lumea o duce bine – primul lucru pe care il observi e relaxarea generala. Nemtii sunt la a n-a generatie care nu isi mai face griji pentru ziua de maine. Batranii lor poarta Prada si Versace si conduc BMW. Am vazut un singur cersetor neamt si, cu exceptia barbii, era impecabil – mult mai bine imbracat decat un pensionar roman. Preturile sunt maricele – le-am incadrat sub Danemarca, dar peste Olanda: 3,5 – 4 euro o bere de 0,5l la biergarten, 7 euro un wurst, 8 euro o omleta cu de toate.

Populatia e imbatranita – Desi e oras universitar, Munchen e populat preponderent de oameni in varsta. Noroc ca e plin de turisti. Nemtii nu mai fac copii, iar daca ii fac, ei vin dupa 35 de ani. O consecinta e faptul ca distractia e concentrata in biergarten-uri si parcuri. Nu exista prea multa viata de noapte, o exceptie notabila fiind petrecerile studentesti sau Irish Pub-urile unde doar chelnerii sunt nemti.

 Orasul e 100% nemtesc. Centrul e o bijuterie arhitecturala, dar si periferia e perfect curata. Daca iti creste iarba prea mult in curte, vecinii iti trimit scrisori in care te roaga sa o tunzi.

Citește mai mult

Munchen – confort, bere si nudisti

Cand am ajuns in Munchen, am fost avertizata: orasul asta e numai despre Komfort. In curatenia si linistea lui, unii romani care locuiesc aici il gasesc plictisitor. Totul merge bine, functioneaza nemteste, metrourile nu intarzie, nimeni nu sta peste program la serviciu si esti in perfecta siguranta daca bantui pe strazi la 3 dimineata. Un scenariu cam lipsit de adrenalina pentru un roman obisnuit cu viata grea de Bucuresti.

Dupa o zi de plimbat, pot sa confirm ca, intr-adevar, orasul este foarte, foarte linistit. Centrul e mare – doar ca sa vezi centrul vechi ai nevoie de cel putin 4-5 ore. E un oras foarte atent construit, iar strazile lui curate si cochete n-au vazut in viata lor ambuteiaje.

Arhitectura este relativ uniforma, desi mai apar cladiri moderne pe langa unele vechi, clasice. In centru sunt cladiri impunatoare – Parlamentul, cladirea Primariei (Marienplaz) si cateva catedrale in stil gotic care merita vizitate si pe dinauntru. Tot in centru este si Maximilianstrasse, un fel de Champs Elysees nemtesc – Gucci, Dior, Vertu, Versace si restul. Ca peste tot, 90% dintre clientele care ieseau incarcate cu pungi din magazinele astea erau araboaice. Ca sa vedeti ce se ascunde sub burka.

Daca e un lucru de care sunt mandri nevoie mare nemtii, aia e berea lor – Weissbier, Dunkelbier, Augustiner si sute de alte tipuri. Merita sa le degustati intr-un Biergarten, alaturi de un meniu traditional de carnati, salata de cartofi sau varza, branzeturi etc.

Citește mai mult

Carpooling pe Facebook

In aprilie scriam despre un grup de facebook creat de tulceni pentru a face drumul Bucuresti-Tulcea si retur mai repede si mai ieftin, adica prin carpooling – un fel de autostop virtual. Pe vremea aia, grupul avea 800 de membri. Azi are 2200 🙂

Deja stiu foarte multa lume care a ajuns la Tulcea sau inapoi la Bucuresti prin metoda asta. Am mers si eu asa, o data la dus si o data la intors. E mai rapid si mai ieftin decat trenul, dar ramane mereu intrebarea legata de cat este de bun soferul.

Partea amuzanta e ca Tulcea e mica, iar cei de pe grup se cunosc in proportie de 90% unii pe altii, macar din auzite sau din vedere, asa ca nu ai sentimentul ca mergi cu straini. “Ah, tu esti sora lu’… fratele lu’… care a facut liceul la, in clasa cu…”.

Intre timp, am observat ca au aparut si alte grupuri de genul asta. Unul e destinat rutei Bucuresti – Vama Veche (sau Constanta) si mai exista inca unul, mai general, pentru destinatii din toata tara – carpooling.ro. Pe grupul pentru Vama sunt doar vreo 230 de membri, deci are potential. Poate mai creste la anul, ca acum e pe sfarsite sezonul.

Citește mai mult

Tipologii de turisti

Un vis mai vechi de-ale mele este sa calatoresc singura undeva. Cu toate astea, cred ca o mare parte din placerea calatoriei este meritul oamenilor care te insotesc. Pana acum am fost in vacante si cu o persoana, dar si cu zece, asa ca, pe la obiectivele mai plictisitoare mi-am gasit ocupatie si i-am studiat.

1. Turistul entuziast – vrea sa vada TOT! Isi ia o saptamana de concediu si vrea sa vada Germania, Elvetia, Austria si poate-poate strecoara si Italia pe acolo, de ce nu. Are momente de depresie cand se gandeste ca ar fi trebuit sa isi ia zece zile libere in loc de sapte.  Ce fraier a fost. Cand ajunge la destinatie, face deja planuri pentru ce va vizita in concediul urmator, cand se va intoarce. Ca ramasesera niste obiective pe care nu le-a vazut.

2. Turistul de muzee – are o lista cu toate muzeele din zona, pretul biletelor de intrare si a cautat deja pe net lucrarile pe care vrea sa le vada. Poate rezista intre 8 si 10 ore in Luvru fara apa si mancare, numai sa nu cumva sa plece fara sa vada galeria pictorilor olandezi, de la ultimul etaj. La Pompidou ia notite intr-un carnetel misterios.

3. Turistul militar – isi face planul cu trei-patru saptamani inainte. Stie ce are de vizitat, cand, cat dureaza si cat costa totul. El nu lucreaza cu zile, ci cu jumatati de zile sau chiar cu intervale de 3-4 ore. E ala care te anunta in timp ce infuleci din hamburger ca mai ai fix 1 minut si 17 secunde ca sa termini de mancat. In sinea lui, stie ca TU esti veriga slaba a grupului, asa ca a alocat in secret niste pauze de mers la toaleta – trei minute la fiecare trei ore. Dar n-a mai zis nimanui de ele, ca sa fie folosite doar in caz de forta majora. Ca altfel pierde randul la coada la bilete pentru urmatorul muzeu. Tot turistul militar tine harta si ii ghideaza pe ceilalti.

4. Turistul relaxat – este sub conducerea unui turist militar. Are o idee vaga despre ce o sa viziteze, dar stie ca turistul militar are totul planificat. Spera doar ca propunerea lui de a manca pizza traditionala in locul ala despre care a citit pe net a fost trecuta in program. Nu suporta sa se grabeasca si uneori se da bolnav ca sa scape de muzee. Daca ar fi dupa el, ar vizita mai degraba baruri si parcuri.

5. Turistul shopaholic – poarta la el o lista cu oameni care vor primi suveniruri. Vaneaza branduri care nu se gasesc in Romania si sta cu orele ca sa probeze haine. Destinatii preferate: Italia, Austria, Turcia.

6. Turistul manipulant – El stie care-i planul, dar incearca sa il schimbe. “Nu vreti voi mai bine sa renuntam azi la muzee si sa mergem la water park?”. Seamana samanta de scandal in grupurile mari, cu risc de bisericute. E in stare sa-l convinga pe turistul shopaholic sa amane cumparaturile pe ultima zi, duminica, fara sa-i spuna ca in vestul Europei, toate magazinele sunt inchise duminica.

7. Turistul indragostit – Pleaca de la hotel tarziu, din motive evidente. Viziteaza doua-trei obiective, dupa aia se retrage cu perechea intr-un local unde se destrabaleaza fara sa-i stie nimeni. Foloseste la maximum functia de self photo a telefonului sau isi programeaza aparatul pentru fotografii automate. Isi petrece mare parte din vacanta in camera de hotel.

8. Turistul de lux – Pleaca rar, pentru ca vrea sa stea mereu la 5 stele si sa manance doar la restaurant. E cam lenes, asa ca ii roaga pe altii sa planifice excursia pentru el. “Nu ma intereseaza cat costa, dar sa am baie in camera, demipensiune si piscina. Faceti voi planul si eu va zic daca vin”. Merge in grupuri mici – de cele mai multe ori in cuplu, pentru ca e greu sa convingi prea multi oameni ca un city break la Paris costa 600 de euro.

9. Turistul globetrotter – nu are mereu un plan. Calatoreste pe distante mari cu avionul, trenul, autostopul sau pe jos. Ia avionul la dus pana intr-o destinatie, dar trece prin trei-patru tari in calatoria lui si la intoarcere zboara din alt fus orar. Merge low cost, are profilul de couchsurfing plin de recomandari si nu se sfieste sa calatoreasca singur. Are un rucsac in care ii incape bagajul si pentru trei zile, dar si pentru doua saptamani.

Si acum sa nu faceti pe inocentii. Stiu ca ati fost cu totii, pe rand, in fiecare dintre rolurile de mai sus 🙂

Anonimul, anonima

De cinci ani incoace, singura certitudine a vacantelor mele e Festivalul Anonimul, de la Sfantu Gheorghe. Prima data cand am ajuns acolo nu mi-a venit sa cred ca un astfel de loc exista in Romania si e chiar la mine acasa, in Delta. In anul urmator mi-am adus si prietenii, iar de atunci, o data pe an, ne strangem din toate orasele in care locuim si “ne vedem la Sfantu”.

De ce mi-e atat de drag locul asta? Trebuie sa mergeti acolo ca sa intelegeti. E un fel de Vama mai mare, mai curata si cu oameni mai de calitate. Zilele sunt pentru plaja, iar noptile sunt pentru filmele vazute cu picioarele in nisip, berea rece in mana si prietenii alaturi.

Sfantu Gheorghe este unul dintre putinele locuri din tara unde am vazut cu ochii mei ce inseamna turismul local pentru un satuc sarac si izolat. In 2008, cand am ajuns prima data acolo, n-aveai unde sa te cazezi in afara de camping sau complexul hotelier de alaturi. Satenii erau confuzi cand vedeau invazia de oameni coborand de pe nave la debarcader, iar vizitatorii erau putini si de cea mai buna calitate.

Citește mai mult

O calatorie inchipuita la Londra in timpul JO

N-am fost niciodata la Londra. Au fost mereu alte destinatii, alte planuri, alte bilete de avion si asa se face ca inca n-am ajuns pe acolo. Dar cred ca perioada asta, a Jocurilor Olimpice, este primul moment in care Londra a trecut direct in topul listei de orase in care mi-as fi dorit sa fiu.

Stiu ca e aglomerat, stiu ca sunt multi turisti, ca probabil nu-i chip sa gasesti loc de parcare si ca preturile sunt triple. Insa imi place sa-mi imaginez cum ar fi daca as scrie postul asta de la o cafenea londoneza care miroase a ceai negru si a ploaie; si unde chelnerii, cand afla ca esti din Romania, iti zic “oh, congrats for Nadia! How are the Romanians doing this year?”.

As mai intra la Starbucks si as intreba vanzatorii daca si ei scriu numele clientilor pe pahar. Oare care-i cel mai imposibil nume de turist japonez pe care l-au avut de scris zilele astea?

Apoi m-as plimba cu un double decker prin oras si as incerca sa joc “ghiceste nationalitatea pasagerilor” timp de cateva ore, amuzandu-ma de fiecare data cand mi se confirma ipoteza.

Daca as fi acolo, as sta de vorba cu unul dintre taximetristii imigranti care vorbesc engleza mai bine decat localnicii. L-as intreba daca a plimbat turisti veniti pentru olimpiada si pe unde i-a dus, ce au vrut sa vada, unde ies in oras, unde sunt cazati si daca i-au lasat bacsis.

Citește mai mult

Sa te-ndragostesti de Bucuresti

Saptamana asta sunt ghid turistic prin Bucuresti si am o misiune dificila: sa fac niste oameni care vin din locuri mai curate, mai civilizate si ceva mai racoroase in perioada asta sa se indragosteasca de Capitala.

Imi amintesc ca, la prima mea vizita mai serioasa prin Bucuresti, am ajuns din intamplare prin pasajul Villacrose. Am stat la o terasa de acolo si mi-a picat cu tronc pe loc centrul vechi. Apoi, de fiecare data cand reveneam, faceam popas la un ceai si-o narghilea intr-una din cafenelele de acolo.

Acum am pe lista cateva dintre obiectivele conventionale, dar ma intereseaza mai mult cele neconventionale. Vreau sa caut surprizele de care o sa-si aminteasca, asa cum a fost pentru mine Villacrose: strazi, cafenele, cladiri si mai putin muzee. Asadar, mi-ar fi de folos niste recomandari si din partea voastra. Poate am uitat eu ceva sau poate sunt locuri frumoase prin orasul asta in care n-am ajuns pana acum.

Ce este de neratat intr-o vizita prin Bucuresti? Dar purtati-ma in afara traseului turistic clasic, va rog 🙂

Cat te costa sa-ti traiesti viata?

Cheltuielile mele preferate sunt biletele de avion. Dau banii mai impacata pe un bilet de la Lufthansa/ KLM/ Wizzair decat pe o rochie de la Zara/Mango. Ca tot cam atata costa.

Si poate n-ar fi fost asa daca n-as fi facut baie in mare in octombrie, in Malta. Sau daca n-as fi invatat sa zic “noroc” in 5-6 limbi straine, in Copenhaga. Sau daca nu m-as fi ratacit noaptea pe bicicleta in Amsterdam. Sau daca n-as fi luat Roma la picior, in lung si in lat, cate 10 ore pe zi. Sau daca n-as fi simtit adrenalina la maximum in Eindhoven. Sau daca n-as fi mancat sarmalute in Frankfurt.

Sau daca nu mi-as fi facut atatia prieteni faini cu care pun la cale chiar acum niste chestii pe care o sa le povestesc nepotilor 🙂

Citește mai mult

Stalkeri de brand – turism si shopping

Am observat un tipar: de fiecare data cand plec prin tari straine, unul dintre obiective este sa-mi cumpar de acolo un lucru care nu se gaseste la noi. Dar nu unul oarecare, ca un suvenir, ci ceva anume, care adesea se gaseste numai in tara respectiva.

Din Roma mi-am luat niste parfumuri. In Barcelona au fost paella si o crema de fata foarte buna. In Turcia au fost salvarii traditionali. In Suedia a fost painea nordica. In Danemarca – danish pastry. Iar acum, cand plec in Olanda, sunt hotarata sa nu ma intorc de acolo fara ceva de la Rituals.

Rituals e o companie olandeza care face niste cosmetice de calitate, grozav mirositoare si cu pret ok. Insa, din pacate, nu se gasesc decat prin alte tari. Eu le-am descoperit acum cativa ani, in Germania, si m-am indragostit iremediabil (guys, numai o femeie poate intelege cum o alta femeie se poate indragosti de o crema 🙂 ). Mi-am luat atunci un scrub cu ginseng si mentol absolut divin si doua creme care m-au tinut mult si si-au facut treaba foarte bine. In nebunia care m-a cuprins, am cautat sa vad daca fac livrari in Romania (din pacate, n-am avut norocul asta), le-am dat like pe Facebook si le-am rasfoit site-ul de mama focului. Ce mai, m-am transformat in stalker de brand 🙂

Citește mai mult

Mai raman in Barcelona

Barcelona e cel mai frumos oras din Europa, spun cativa dintre prietenii mei mai plimbareti. Din ce mi-au descris ei inainte sa ajung acolo pentru prima data, imi imaginam orasul ca un furnicar colorat, intr-o atmosfera in care te poti pierde.

Dupa cele 4 zile petrecute acolo, mi-am dat seama ca frumusetea Barcelonei e facuta tocmai din faptul ca te trece, de fapt, printr-o multitudine si diversitate de culori, de oameni, de trairi, experiente si atmosfere in care te pierzi.

Citește mai mult

Bine (ca) ati (re)descoperit Delta

In copilaria mea de mica tulceanca, eram cam satula de atata Delta.

In vacantele de vara, mergeam aproape zilnic in vizita la unchii lipoveni. Daca erau acasa insemna ca sa pregateau de o noua plecare “in balta, la peste”. Am si acum in minte o imagine-carte postala, genul ala de imagine care cuprinde o atmosfera completa: stateam cu sora-mea in curte, la umbra, pe niste scaunele de lemn, si cascam ochii la ei cum repara setcile, in timp ce noi rontaiam de zor la niste scrumbie uscata sau afumata, iar la radio se auzeau cotele Dunarii (soasant sentimetra).

Citește mai mult