5 ponturi din cărțile alergătorilor celebri, care te vor ajuta să alergi mai bine

carti-alergare

 

O metodă de a scurta traseul pe care-l ai de parcurs până la obiectivul tău e să asculți sfaturile celor care au ajuns deja acolo. Mai jos găsești sfaturi care te vor ajuta să alergi mai bine, culese din 3 dintre cărțile mele preferate despre alergare – Born to run (Christopher McDougall), Eat and Run (Scott Jurek) și Ultramarathon Man (Dean Karnazes).

 

1. Tehnica pașilor mici și rapizi

 

Fiecare alergător are propriul stil, dar se disting două mari categorii – cei care aleargă cu pași mari, într-o cadență mai rară, și cei care aleargă cu pași mici și deși.

“The most common mistake runners make is overstriding: taking slow, big steps, reaching far forward with the lead foot and landing on the heel. This means more time on the ground, which means the vulnerable heel hits the ground with more force on landing, creating more impact on the joints. Training at a stride rate of 85 to 90 is the quickest way to correct this problem. Short, light, quick steps will minimize impact force and keep you running longer, safer. It also will make you a more efficient runner.” – Scott Jurek, Eat & Run.

Citește mai mult

Recenzie de carte: Ultramarathon Man, de Dean Karnazes

ultramarathonman

“Somewhere along the line we seem to have confused comfort with happiness.”

Dean Karnazes e un ultramaratonist american de origine greaca renumit pentru anduranta sa si pentru alergarile intinse pe zile lungi, fara pauze de somn. Cartea lui, Ultramarathon Man: Confessions of an All Night Runner, urmeaza aproximativ acelasi stil al biografiilor sau cartilor despre sportivi aparute in ultimii ani, cu exemple concrete si detaliate ale mecanismelor si motivatiilor din spatele alergarilor extreme.

Prima parte a cartii nu m-a prins foarte tare, dar e ceva ce tine de preferintele mele vizavi de stilul de a povesti. Karnazes incepe cu povestea primelor sale alergari si a drumului de 64 de kilometri facut pana la casa bunicilor pe bicicleta, fara sa anunte pe nimeni. Fata de alti atleti, late bloomers, la el semnele de ambitie se vedeau din copilarie.

Tot in partea introductiva da cateva detalii si despre moartea surorii lui, Pary, cu care avea o relatie apropiata. Evenimentul l-a facut sa se opreasca din alergat si abia dupa 10 ani s-a reapucat. De-a lungul vremii, gandul la Pary l-a motivat sa depaseasca durerea si epuizarea si sa treaca cu bine de provocari greu de inteles pentru noi, alergatorii de rand.

La fel ca multi alti sportivi, Karnazes a avut cativa antrenori care l-au marcat in adolescenta. Ai lui au fost extrem de militarosi si zelosi. Mi-a placut in special replica antrenorului sau preferat, cand l-a intrebat pe Dean cum a fost alergarea si el a zis ca se simte ok. “If it felt good, you didn’t push hard enough. It’s supposed to hurt like hell.”

Citește mai mult