Nu stiu cu ce obiect de raspandire infloritoare post-Revolutie mai au romanii o relatie dragoste-ura atat de intensa precum cu sticla din plastic. Poate cu verisoara ei, punga din plastic “de unica folosinta”, dar aia, fiind mai subtire de inger, cedeaza prima in orice confruntare.
Eram prea mica pe vremea aceea ca sa-mi amintesc primul PET pe care l-am vazut/atins/molfait. Parca azi venea mamaia de la piata cu sticlele de lapte mari, care se loveau sticla pe sticla in sacosa de panza. Iar a doua zi deja aveam Coca-Cola la PET pe masa. Sau American Cola, dupa caz si posibilitati.
Cateva dintre lucrurile care pana atunci costasera bani buni au devenit gratuite. Dar romanul, ca tot i s-a dus vorba de om strangator, a inceput sa gaseasca multiple utilizari PET-ului.