Bănuiala mea e că jurnalul alimentar se numește așa pentru că se aseamănă cu jurnalele alea din copilărie în care scriam toate drăciile pe care le-am făcut și pe care plănuim să le mai facem. Mai în serios, jurnalul alimentar e unul dintre cele mai bune obiceiuri ale unei vieți mai sănătoase, mai disciplinate și mai fericite, cu condiția să nu devină o obsesie a cifrelor.
El nu e util doar dacă vrei să slăbești sau să atingi nu știu ce target de proteină per kg/corp, ci și dacă vrei să te observi mai atent, să îți cunoști organismul și să înveți să faci alegeri care te fac să te simți bine.
Cum poți ține un jurnal alimentar? E destul de simplu. Poți trece notițe în telefon, într-un excel sau într-una dintre multele aplicații de profil, cum ar fi MyFitnessPal. Am folosit-o și eu o perioadă, însă mi-am dat seama că mă chinuiam foarte tare să mă încadrez în raportul de macronutrienți stabiliți (tot de mine) acolo și că obiectivul pe care îl urmăream nu presupunea chiar atât de multă rigoare.
De aceea prefer jurnalul scris simplu, fără aplicații care se încruntă când depășești numărul de calorii. În plus, un excel mă lasă să intru în date cât de mult vreau și să fac niște calcule și niște pie charts (yum, pie!) de zile mari.