Franceza îmi este ca un prieten cu care nu m-am văzut de mult și cu care nu știu de unde să încep discuția.
Pe vremuri vorbeam binișor, însă lipsa de exercițiu m-a lăsat cu o teamă de ridicol, mai ales în ce privește pronunția. La un moment dat am avut coleg de apartament francez și am vorbit cu el 90% din timp în engleză. La fel și cu două prietene din țări francofone care m-au vizitat. Era foarte amuzant când ele vorbeau în franceză, dar eu, deși înțelegeam perfect ce ziceau, le răspundeam în engleză. Pur și simplu dura prea mult să găsesc cuvintele potrivite.
Am ajuns concluzia că ar fi două metode care m-ar ajuta să-mi recapăt vocabularul – să încep să citesc în franceză cu voce tare sau, soluția sigură, să locuiesc în Franța 2-3 luni, timp suficient să exersez vocabularul, accentul și ieșirea din zona confortabilă a englezei. Evident, tot sper în planul B, pentru că pe A încă nu l-am aplicat.
