Cum te ajută teatrul să comunici mai bine în afaceri

statuiÎntr-unul dintre joburile mele anterioare, îmi amintesc că, fiind la început, insistam să mă însoțească un coleg cu mai multă experiență la întâlnirile cu partenerii. Argumentul meu era “Hai cu mine, că tu știi să le zici poezia”. Știam că el are toate calitățile pe care le credeam eu necesare într-o negociere. Eram nouă în echipă, iar teama de necunoscut și de eșec mă ținea pe loc. Asta până când, inevitabil, într-o zi colegul meu mi-a zis “vezi că în 30 de minute te vezi cu X și Y, iar eu nu pot să vin”. Am protestat, dar tocmai făceam cunoștință cu limita zonei de confort.

Atât timp cât munca ta se bazează pe interacțiunea cu alții, ceea ce știi să faci trece pe locul doi. Cum te prezinți, cât de organizat lucrezi, cât de atent ești la detalii, cât de bine lucrezi în echipă, cât ești de receptiv la nou și cât ești de flexibil contează mai mult.

A fi un coleg bun sau un lider bun presupune la fel de mult antrenament precum a fi un actor bun. Indiferent dacă le numim experiență sau repetiții, obiceiurile noastre de lucru se rafinează în timp. Cu suficientă determinare, cu toții ajungem în același loc. Doar că unii ajung mai repede, iar asta ține tot de alegeri.

Săptămâna trecută am întâlnit trei actori care și-au pus spiritul antreprenorial și talentul de scenă laolaltă și au creat Actelier – un workshop care preia tehnici de actorie și le aplică la comunicarea de business. Proiectul a fost inițiat de Eduard Haris, producător independent de film și tânăr antreprenor, căruia i s-au alăturat Mihai Munteniță și Camelia Pintilie, doi actori cu experiență atât în teatru și film, cât și în comunicare.

Ce ai să înveți la Actelier? De la tehnici de respirație, atenție, coordonare, creativitate, adaptabilitate, receptivitate, până la siguranța de sine. Toate sunt calități care se îmbunătățesc prin exercițiu – nici cei mai talentați actori și nici cei mai de succes oameni de afaceri nu s-au născut cu ele. Iar cursurile intensive te vor ajuta să le dobândești mai repede și mai ghidat.

Citește mai mult

Proaspăta șoferiță și tehnologia

BMW1Când s-a urcat cu mine în mașină, polițistul cu care dădeam examenul auto m-a întrebat “Domnișoară, sunteți sigură că chestia asta pornește?”.

Păi, să vedem. Am făcut școala anul trecut și am dat examen pe un Logan din 2000 toamna, care cred că fusese și taxi într-un alt episod al vieții sale. Avea cu mult peste 400.000 km la bord și era indisponibil pentru ore din când în când, pe motive de service. Cu toate astea, pornea și mergea. Așa, bătrân și scârțâind, și-a făcut treaba.

Era a doua mașină pe care conduceam, după un Chevrolet Spark care a făcut pană când am luat o bordură. Ceva nu e ok, mi-am zis atunci. Toată lumea ia borduri, dar numai eu fac pană. În orice caz, și de la Spark am învățat multe lecții, printre care Schimbarea roții în intersecție la Dristor.

Unul dintre motivele pentru care am luat carnetul atât de târziu a fost faptul că ai mei n-au avut niciodată mașină. Drept urmare, n-am fost motivată, pentru că oricum n-aveam ce să conduc. De aici și o confuzie totală despre ce mașini și tot ce ține de ele.

Din fericire, până acum am supraviețuit. M-am făcut de râs în facultate, la un concurs IQads în care am confundat un Tiguan cu un Touareg, dar tot m-au premiat. Însă anul ăsta mi-am propus să încep serios să recuperez la capitolul auto.

Citește mai mult